miercuri, 7 mai 2014

IUBIREA NU SE JERTFESTE


Dragilor, nu de putine ori ati auzit din diverse surse despre ideea jertfei, a sacrificiului, pentru idealuri nobile sau in numele Divinitatii. Nu de putine ori ati auzit ca Divinitatea s-a sacrificat pentru binele Omenirii, prin “Fiul Domnului” care era asemanat cu “Mielul lui Dumnezeu”, care inainte de Paste trebuia sacrificat pentru a aduce ofranda Divinitatii, pentru a multumi pe Dumnezeu(Mama si Tatal) care sunt vesnic Multumiti.

In numele Divinitatii, sau in numele meu s-au dus razboaie, cruciade, s-au ars pe rug femei, s-au omorat copii, alimentand ideea ca Dumnezeu vrea jertfa si ca numai asa iti poti demonstra iubirea fata de El/Ea.

Nu cadeti in aceasta capcana mentala si sa credeti asa ceva, este doar programare mentala, ca multe de altfel, indusa de iluzie.
Oricine sustine ca vorbeste despre Divinitate si asociaza jertfa cu iubirea, vorbeste in numele iluziei si in folosul manipularilor, a controlorilor. Evident nu toti sunt rau-intetionati ci indusi in eroare de iluzie.

Iubirea nu cere sacrificii in numele Divinitatii, pentru ca Divinitatea Insasi este esenta iubirii. De ce ar mai avea nevoie Creatorul de o proclamatie a iubirii, cand El/Ea  sunt rodul Iubirii, chintesenta fluidului primordial si universal valabil?

Dualitatea prin esenta ei este o realitate denaturata, viciata, in care oamenii trebuie sa se regaseasca pe ei, laurii vor sta pe capetele celor care se ilumineaza atingand Constiinta Christica, este jocul care trebuie sa-ti aminteasca de esenta ta divina.

Radacina ideii de sacrificiu sau jertfa este adusa, inoculata, indusa in constiinta umana prin vechiul testament, biblia, cartea cartilor cum le place unora sa zica, cartea care reprezinta “Cuvantului Domnului”, zic altii…

Toate invataturile ar fi trebuit sa fie lasate testament pentru inima, nu pentru a domina si controla vietile oamenilor.
Dragilor, inca de mic ma intrebam in sinea mea de ce a fost nevoie sa fie introdus si un Testament Nou? Cel vechi ce avea?

Daca biblia reprezinta “Cuvantul lui Dumnezeu”, de ce a trebuit sa vina cu o completare la prima parte? Dumnezeu greseste? Nu!

Cand am venit acum 2000 de ani, impactul pe care l-am produs alaturi de echipa mea iubitoare, a fost o forta care a descatusat inimile si a deschis unora mintile. Iubirea prin ea insasi este putere, iar atunci cand ea este impartasita, reprezinta cheia prin care se desfac toate lacatele si se sparg toate zidurile ridicate de egou. De aceea, biserica din acele timpuri, a fructificat in folosul Maestrilor Papusari, denaturand acuratetea, claritatea si continutul plin de adevar al invataturilor pe care le-am impartasit alaturi de flacara mea geamana si prietenii nostrii, oamenilor.

Din acest considerent a aparut si “Noul Testament”. Aveau nevoie de forta pentru a reusi ca dominatia lor sa fie mentinuta. Vechiul testament era plin de contradictii si nu se mai plia pe cautarea multora de a se identifica cu ceva, de a da valoare vietii. Totul era ingust si nu mai ajungea la inimile lor. Tablitele si manuscrisele vremii, nu mai ajungeau la inima.  Noi am scris prin cuvintele noastre iubirea in inimile oamenilor, fiecare cuvant in parte era un balsam pentru inimile lor, era o imbratisare a Spiritului pe care Il regaseau in ei insisi, era o simfonie a viului pe Il descopeream lor. Cuvintele erau vii pentru ca ele se adresau inimii ci nu egoului si ratiunii. Inima este vie. Ratiunea si egoul nu va descopera pe voi in esenta. Noi le-am aratat calea prin care pot descoperi adevarul din ei insisi si placerea cu care trebuie traita viata, ajungand la intelegerea esentei tale.

Invatatura trebuia mai intai trecuta prin filtrul inimii pentru a realiza identitatea de sine. Oamenii erau asa curiosi si se apropriau de noi cu sete si foame de iubire in acelasi timp, invatatura era pentru sufletul lor si apa si hrana, era vibratia care le descretea fruntile si ii inalta in Duh.

Revenind la ideea de sacrificiu, nici unul din voi nu trebuie sa gandeasca sau sa rosteasca in numele Iubirii, ca se sacrifica, ca se jertfeste pe “altarul” Iubirii, este complet gresit, este o eroare. Iubirea nu se inchina nimanui, ea este starea de prezenta a Unitatii, a Eternitatii, Iubirea isi este de ajuns, Ea nu trebuie glorificata in niciun fel.

Multi dintre voi cei care aveti copii, nu de putine ori ati spus ca va sacrificati pentru copii vostrii, va jerfiti in numele iubirii pe care le-o purtati, ca sa le fie lor bine, caci voi ati avut o viata grea si plina de lipsuri materiale si nu doriti aceiasi viata si copiilor vostrii. Dragilor, copii vostrii au venit sa va arate drumul ratacit de voi, sa va reaminteasca identitatea voastra, sa experimenteze si sa-si insuseasca experienta umana.

Modul prin care este legata ideea sacrificiului, a jertfei de iubire reprezinta o contradictie, un experiment care a prins, deoarece oamenii dorm, ei nu pot discerne subtilitatile, desi spun ca au discernamant. Ei traiesc din ratiune, nu din inima, de aceea nu pot vedea ce trebuie vazut si nu pot atinge cu simtirea ce inima le descopera.

Multi dintre voi spuneti ca daca vrei mult, trebuie sa te sacrifici, sa razbati in viata, uitand practic, ca ati venit aici sa evoluati, nu sa va identificati cu actorul uman, ci sa “gustati” din experienta pe care planeta si ceilalti vi le ofera. Va irositi vietile pierzand esentialul, hranind egoul, care nu va aduce intelepciune ci doar desertaciune.  

Pe drumul acesta creat de dualitate, voi ati pierdut curajul, inteligenta si inocenta de altadata, dar nu va faceti griji, toate acestea va ofera experienta, va imbogatesc sub o alta forma.

Nu mai considerati ca viata in general este un sacrificiu, invatarea aduce durere pentru ca nu vedeti calea din prima si este nevoie sa se puna in lucru mecanismele prin care puteti vedea adevarul, prin care-l puteti simti cu fiecare celula a corpului.

Daca experienta vietii iti aduce intelepciunea, valul pe care dualitatea l-a atarnat pe fata ta, este inlaturat cu usurinta pentru ca vei reusi sa pui totul cap la cap, sa vezi imaginea de ansamblu, iar viata isi va deschide portile, vei incepe sa traiesti in armonie cu tine si cu ceilalti, nu vei mai considera ca te sacrifici, ca te jertfesti pentru tine si pentru cei pe care-i iubesti, deoarece vei fi descoperit iubirea.

Iar cand veti fi descoperit iubirea, animalele vor fi prietenii nostrii, nu vor mai sfarsi jertfite, sacrificate pentru a asigura hrana voastra. Este o asa mare durere sa-ti vezi prietenul omorat, doar pentru ca a imbracat alta forma prin care vroia sa-ti spuna ca te iubeste. Nu numai oameni va pot spune ca va iubesc, animalele fac acest lucru tot timpul, ele nu au rupt legaturile cu Creatorul, cu Viata.

Nu uitati ca sunteti aici pentru a va maturiza in spirit, pentru a acumula experienta, pentru a va desavarsi spiritual, atingand nivele din ce in ce mai inalte de constiinta.
Nu uitati sa luminati, sa va ajutati intre voi, sa binecuvantati ziua pentru foloasele ce vi le aduce, sa binecuvatati noaptea pentru stelele care stralucesc privirii voastre, nu uitati sa imbratisati frumosul, sa fiti calzi si placuti, nu va uitati inocenta, pastrati trecutul pentru a da identitate prezentului, nu uitati sa va iubiti.

Noi suntem Iubire!, Noi suntem Unul!

L.S.

Voicu Cristian Gabriel



4 comentarii:

  1. NAMASTE! O ZI SPLENDIDA. IUBIREA, LUMINA, VINDECAREA, IERTAREA, ARMONIA, UNITATEA SE VEDE, SE SIMTE, SE PERCEPE SI ASA MAI DEPARTE. TOTUL SE REVARSA CRISTALIN IN SI DIN FIINTA TA SUPERBA. TE IMBRATISEZ LORD SANADA SI TE IUBESC. <3 <3 <3.

    RăspundețiȘtergere
  2. Namaste! Si eu te iubesc! Fii binecuvantat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Viata traita prin prisma egoului este grea , urata ...dar cand treci totul prin filtrul inimii incepi sa vezi viata frumoasa si ca pe-un sir de experiente ce nu sunt intamplatoare .Oamenii ar trebui nu sa se "supere" pe Dumnezeu atunci cand dau de greu, ar trebui sa nu mai puna intrebarea ''Ce-ai avut Doamne cu mine de m-ai pedepsit asa...?''caci eu cred ca atunci Dumnezeu ii iubeste cel mai mult, cu cat suferinta este mai mare , cu atat esti mai iubit de Dumnezeu, pentru ca toate astea inseamna inaltare , evolutie . Nu degeaba avem zicala"Dumnezeu da fiecaruia cat poate duce"(adica in functie de gradul sau de evolutie.Daca oamenii ar intelege ca suferinta (fizica ,sufleteasca)nu este decat o alta forma prin divinitatea ne arata ca ne iubeste totul ar fi mai simplu...

    RăspundețiȘtergere
  4. Namaste!
    Hermelina, Dumnezeu ii iubeste pe toti la fel, iar suferinta este un mecanism prin care legile karmei se manifesta. Da, oamenii in general cand sunt "loviti"de vreo boala sau vreun necaz se uita spre cer si aduc acuze Divinitatii. Ceea ce pare a fi o "pedeapsa", nu este decat un mare bine care i se da. :)

    RăspundețiȘtergere