NAMASTE

NAMASTE

luni, 10 august 2015

SINELE 5-DIMENSIONAL





Dragilor, ati crezut ca imaginatia voastra uneori o ia razna si zugraveste felurite fatete ale realitatii, fatete pe care le intalnim doar in basme si povesti. V-ati speriat de ce poate reprezenta imaginatia pentru voi, unii ati crezut ca ati luat-o razna, altii ca ati dat in “mintea copiilor”, insa ati uitat ca sunteti multidimensionali si ca va accesati pe Voi, accesati diferite frecvente ale Sinelui vostru. 

Este evident faptul ca, v-ati trezit in fata unor noi provocari, ceva nou in colectia voastra de experiente, ceva nou pentru mintea trei-dimensionala, care de cele mai multe ori, refuza sa accepte existenta a “ceva” dincolo de ce a putut ea percepe pana la un moment dat. 

Vi s-a trambitat mereu ca imaginatia este ceva nesemnificativ, ca aceasta manifestare poate fi doar a copiilor, a celor nebuni si a artistilor; restul fiind incapabili de a simti si manifesta, creea, de a exprima in vreun fel trairile si emotiile ce iau viata in interior. Nu va temeti, fiti doar deschisi unor noi posibilitati, unor noi orizonturi care ajung la marginea perceptiei voastre trei-dimensionale, pentru a va arata acel “dincolo” dupa care ati tanjit reincarnari la rand. 

Pamantul face parte dintr-un Plan Grandios, un Plan care este dincolo de a fi judecat ca “bun” sau “rau” de constiinte aflate pe calea redescoperirii unitatii, pe calea constientizarii de Sine.

Sinele mai Inalt dimensional este egal prezent in fiinta voastra ca si Sinele vostru fizic, in asta consta complexitatea fiintei multidimensionale, si anume, accesarea voastra dincolo de timp si spatiu. Cand va imaginati ca aveti tot felul de puteri, spre exemplu, puteti aduna norii pentru a ploua, sau ii puteti risipi pentru a vedea soarele, sau vindeca pe careva la nevoie, aveti la lucru Sinele vostru mai Inalt dimensional, a carui putinta in manifestare este nelimitata. Bariera mintii trei-dimensionale inhiba procesele creative din voi, inhiba exprimarea abundentei si frumusetii pe care o reprezentati fiecare in parte si ca Intreg. 

Sinele mai Inalt dimensional nu are bariere, poate manifesta oricand realitati pe care le creeaza prin energia gandului. De aceea, ori de cate ori veti vedea ca sunteti intr-un cu totul alt loc in care va jucati cu energiile si creati la o “distanta” de un gand, sa stiti ca Sinele vostru mai Inalt manifesta aceste realitati, exista in aceste realitati in acelasi “timp” in care cititi acest articol.  

In timp ce scriu acest articol, Sinele mai Inalt, curata energiile negative create de gandurile umanitatii, nu imaginand acest lucru ci traind efectiv acest lucru. Vad tubul de lumina de deasupra mea in care intra toate aceste energii, urmand a fi transmutate in energie pozitiva. Este un vortex de energie luminoasa care se manifesta in forma spiralata. De asemenea, vad si simt energiile trimise pe Pamant din Soarele Central Galactic, si ajut la ancorarea lor in structura subtila a Mamei Gaia. Nu este imaginatie dragilor, si nici nebunie cum ar fi tentati unii dintre voi sa zica, este purul adevar vazut, simtit si trait la intensitatea unei fiinte interconectate cu totul. 

Manifestarea acestor realitati vazute si simtite sta la baza acceptarii faptului ca sunt si suntem parti din Creator care ne asumam rolul co-creator in acest proces. Credinta si acceptarea sunt pilonii manifestarii in general. Totul se sustine prin imbinarea lor.

       In timp ce scriu acest rand, desi tastez si sunt prezent fizic pentru a duce la bun sfarsit acest articol, vad intr-o alta realitate care este AICI si ACUM, faptul ca sunt un glob imens de lumina care se expandeaza acoperind intreaga planeta cu energie verde de vindecare si apoi energie violet care transmuta energiile echilibrand balanta. Percep tot in acelasi timp faptul ca, foarte multi oameni apar ca fiind stersi, fara substanta, fara o perceptie a adevaratei lor valori, iar prin energia globului de lumina, le insufletesc fiinta atingandu-le inima care se vede batand in pieptul lor, mai vie ca niciodata. Vad cum legaturile de interconectare a tot si toate se intensifica la nivel energetic intr-o simbioza perfecta. Este pur si simplu actul de creatie, al unei verigi constineta ca face parte dintr-un intreg viu si real. Ce poate fi mai frumos sa fiti constienti de propria voastra putere?
AICI si ACUM sunteti parte dintr-un proces de creatie, fiecare cu rolul sau deosebit de important.

Visele lucide sunt confirmarea multidimensionalitatii voastre. Ele fac parte din normal, insa mintea este obisnuita sa eticheteze ceea ce nu intelege ca fiind ciudat sau paranormal. 

Este necesar ca aceste adevaruri sa fie constientizate si noi impreuna sa co-cream realitatea mult dorita, sa accesam informatiile care ne vor ajuta sa indeplinim destinul nostru comun. 

Reamintesc celor care nu sunt familiariati cu sintagma de “destin comun”, ca ma refer la alegerile pe care sufletele noastre le-au facut inainte de reincarnare, prin care noi am ales in mod voluntar sa ajutam Mama Gaia sa redevina ceea ce a fost candva, inainte de a deveni “terenul de joaca” unde se experimenteaza viata la nivel 3D. Candva, planeta Terra era infloritoare si stralucitoare si toate erau intr-o armonie perfecta, acesta fiind esenta ei. Noi toti, am ales sa restabilim echilibrul necesar saltului cuantic in dimensiuni superioare, insusindu-ne astfel o experienta in plus. 

Bucurati-va de aceste experiente, ale mintilor voastre, constiintelor voastre si a spiritului. Deschideti “usile perceptiilor” care apartin frecventelor superioare, inlaturand astfel cutia in care mintea si mentalul colectiv au fost incatusate in “lantul conditionarilor”. 

Perceptia frecventelor superioare este legatura cu VOI cei de “dincolo”. Nu ratati oportunitatile de a va redescoperi in lumina si iubire. Este chiar atat de greu sa fiti in lumina? Dragilor, lucrati la capitolul acceptare si nu va fie teama de ceea ce sunteti intr-adevar. Dincolo de acesta negare continua a realitatii voastre dimensionale, se afla adevarata viata, nu cea experimentata prin cele 5 simturi, ci prin alte filtre ale perceptiei.

Indrazniti sa va descoperiti maretia. 

Voi sunteti Iubire!

Namaste

joi, 21 mai 2015

VIATA ESTE ACUM SI AICI 2



Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi aprobat si recunoscut. Mentalitatea generala are la baza ideea ca, pina cind nu suntem recunoscuti, suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Nu munca noastra este importanta, ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor. 

Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine. rebuie sa lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru ca iti place sa fii creativ. Iti place munca doar de dragul muncii. Trebuie sa muncesti numai daca iti place. Nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, nu ii da o importanta prea mare. Daca nu vine, nu te gindi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta.

 Daca o fiinta invata acest lucru simplu, de a-si iubi munca, oricare ar fi aceasta, de a o iubi fara a cere nici o recunoastere, lumea in care ne gasim ar fi mai frumoasa si mai plina de celebrare, altfel cadeti in cercul vicios al nefericirii. Lucrul pe care il faci nu este bun pentru ca iti place, ci pentru ca lumea il recunoaste, il recompenseaza si te premiaza, iti decerneaza Premii Nobel. Lumea a distrus intreaga valoare pe care creativitatea o are in sine si a distrus milioane de oameni, deoarece nu toti pot fi laureati ai Premiului Nobel. Iar dorinta de recunoastere a fost creata in interiorul fiecaruia, astfel incit nimeni nu mai poate lucra in liniste, in tacere, bucurindu-se de orice ar face. Iar viata este constituita din tot felul de lucruri marunte. Pentru aceste lucruri mici nu pot exista recompense sau titluri de onoare decernate de diverse universitati sau guverne.

Bucuria nu inseamna a finaliza ceva; bucuria consta in faptul ca ai dorit respectivul lucru, ca l-ai dorit din toata inima, ca in timp ce te ocupai de el ai uitat de tot restul lumii; era singura preocupare a intregii tale fiinte. In aceasta se gaseste binecuvintarea si recompensa ta, si nu in faptul de a-l finaliza sau de a-l avea permanent. In acest curent schimbator al existentei, fiecare clipa trebuie sa contina propria ei recompensa. Orice am fi facut, ne-am dat intreaga silinta, am facut-o din toata inima. Nu am lasat nimic neexprimat, intreaga noastra fiinta a fost cuprinsa in respectiva actiune. In aceasta se afla toata beatitudinea noastra.

  
Realitatea este ca fiecare este unic, fiecare are o anumita individualitate. Trebuie sa renuntam pur si simplu la ideile noastre despre cum ar trebui oamenii sa fie; ele trebuie inlocuite cu ideea ca, indiferent cum ar fi, oamenii sunt frumosi. Nu se pune in nici un fel problema lui „ar trebui sa fie”; cine suntem noi pentru a impune un „trebuie” asupra altcuiva? Daca existenta va accepta asa cum sunteti, cine sunt eu pentru a nu face la fel? Este necesara numai o schimbare de atitudine; este ceva foarte simplu, odata ce ideea este acceptata de gindirea voastra: fiecare om este unic, fiecare om este asa cum este, si trebuie sa fie asa cum este. Acesta este adevaratul respect pentru individualitate, pentru oameni, asa cum sunt ei. Intreaga omenire ar fi intr-un cu totul alt spatiu, mult mai plin de iubire si de implinire, daca i-am accepta pe oameni asa cum sunt ei.
Numai comunismul care isi va cauta sursa in iubire, in inteligenta, in generozitate, va fi autentic. Comunismul care este impus cu forta este fals. Si nu exista nici macar un singur om, oricit de sarac ar fi, care sa nu fie in stare sa contribuie si el cu ceva.

De ce sa nu creezi o viata acolo unde banii nu creeaza nici o ierarhie, ci dau pur si simplu din ce in ce mai multe sanse tuturor?

Oamenii autoritari sunt cei care sufera de un complex de inferioritate. Pentru a-si ascunde inferioritatea, ei incearca sa-si impuna o falsa superioritate. Ei vor sa arate ca sunt cineva, vor sa demonstreze ca propriul lor cuvint este singurul adevar si singura litera de lege. In strafundurile lor insa sunt fiinte mult inferioare.

Natura nu are, cu siguranta, nici o ierarhie. Ierarhia este un joc al mintii omenesti, deoarece ego-ul nu poate fi hranit in afara unei ierarhii; in afara acesteia el moare – pur si simplu.In natura fiecare lucru are o sansa, are un spatiu al lui; nimeni nu este sef. Nimeni nu este stapin, si nu exista nici un servitor. Natura functioneaza aproape ca un intreg organic, in care individualitatea nu este pierduta, insa in care ego-ul nu are nici o sansa de a se dezvolta; ca urmare, copacii sunt lipsiti de ego, pasarile sunt lipsite de ego. Problema apare odata cu omul.

Este privilegiul exclusiv al omului – si numai al lui – de a ramine singur, de a se ridica impotriva intregii lumi, in cazul in care crede ca adevarul se afla de partea sa. Daca tu simti ca aceasta este calea care duce la libertate, atunci accepta bucuros orice fel de raspundere. Atunci toate aceste raspunderi nu te vor mai impovara. Toate aceste raspunderi te vor maturiza, vei fi mai centrat, mai inradacinat, mai individualizat.

In miinile tale se gaseste doar o singura clipa – cea autentica. Iar ea nu se mai intoarce vreodata. Fie o traiesti, fie o lasi netraita.

Fiecare copil intelege faptul ca modul in care priveste el lumea este diferit de acela al parintilor sai. Acest lucru este sigur, cel putin din punctul lui de vedere. El are cu totul alte valori. Poate ca el stringe scoici de pe plaja, iar parintii ii spun: „Arunca-le! De ce iti pierzi timpul degeaba?” Iar pentru el sunt atit de frumoase… Copilul observa diferentele, el vede ca valorile lor sunt diferite. Parintii sunt ahtiati dupa bani; el doreste sa colectioneze fluturi. Si nu poate intelege motivul pentru care ei se arata atit de interesati de bani. „Ce o sa faceti cu ei?” Iar parintii sai nu pot intelege ce va face copilul cu acei fluturi sau cu acele flori. Fiecare copil ajunge sa isi dea seama de acest lucru, de faptul ca exista diferente. Singura problema este ca ii este teama sa afirme ca dreptatea este de partea lui. Cea mai buna solutie, in privinta copilului, ar fi aceea de a-l lasa in pace. Trebuie doar sa ai putin curaj; acesta nu iilipseste, numai ca intreaga societate este astfel facuta incit pina si frumoasa calitate a curajului copilului este condamnata. Daca parintii isi iubesc cu adevarat copiii, ii vor ajuta sa fie curajosi, chiar daca acest curaj e impotriva lor. Ei ii vor ajuta sa se arate plini de curaj fata de profesori, fata de societate, fata de oricine incearca sa le distruga individualitatea.

Aminteste-ti in permanenta sa nu faci niciodata compromisuri. Compromisul nu isi gaseste nici un loc in viziunea mea. Puteti intilni multi oameni nefericiti, datorita faptului ca au facut intotdeauna compromisuri, iar acum nu pot sa isi ierte acest lucru. Ei stiu ca ar fi trebuit sa indrazneasca, insa s-au dovedit a fi lasi. Ei si-au pierdut respectul de sine, s-au devalorizat in propriii lor ochi. Acesta este rezulatul compromisurilor. De ce trebuie sa facem compromisuri? Traiti, in aceasta mica viata, cit mai total posibil. Nu va fie teama sa mergeti pina la capat. Nu puteti fi mai mult decit totali – aceasta este ultima linie. Si nu faceti nici un compromis. Intreaga minte va pleda in favoarea unui compromis, deoarece asa am fost crescuti, acesta este modul in care am fost conditionati. „Compromis” este unul dintre cele mai urite cuvinte ale limbii. El inseamna „eu pun o jumatate, tu pui cealalta jumatate; eu ma ocup de o jumatate, tu de cealalta.” Oare de ce? Atunci cind totul se afla la dispozitia ta, atunci cind poti sa alegi daca sa maninci prajitura sau sa o pastrezi, de ce sa faci un compromis? Iti trebuie doar putin curaj, putina indrazneala, insa numai la inceput. Odata ce ai experimentat frumusetea faptului de a nu face compromisuri, odata ce ai experimentat demnitatea, integritatea si individualitatea care rezulta din acestea, simti pentru prima data ca ai radacini, ca viata ta se desfasoara dintr-un centru care este doar al tau.

Persoanele nefericite pot fi inrobite foarte usor. Persoanele pline de celebrare, de beatitudine, nu pot cadea in sclavie.

Sexul este inceputul vietii. iar moartea este sfirsitul aceleiasi vieti; ele sunt asadar cele doua capete ale aceleiasi energii, cei doi poli ai aceleiasi energii. Ele nu pot fi separate. Poate ca sexul este prima rata a mortii, in timp ce moartea este sexul cu toate ratele achitate. Este vorba insa de una si aceeasi energie, care isi manifesta ambele aspecte.

De ce sa nu traiti o viata in care sexul sa fie lipsit de experiente amare, gelozie si esecuri, in care sexul sa fie doar ceva amuzant, la fel ca oricare alt joc; de ce sa nu fie un simplu joc biologic? Daca jucati tenis, nu inseamna ca trebuie sa jucati toata viata cu acelasi partener… Viata ar trebui sa fie mai bogata. Este necesara doar putina intelegere, si iubirea nu va mai reprezenta o problema, iar sexul nu va mai fi tabu.

Mintea nu este nimic altceva decit o colectie de amintiri din trecut, din care se construiesc toate imaginile si visele.

Folositi fiecare ocazie pe care v-o ofera viata pentru a va mari inteligenta, pentru a va ridica gradul de constienta. De obicei facem tot ce ne sta in putere pentru a ne transforma viata intr-un iad. Cei care suferiti sunteti voi insiva, si din cauza suferintei voastre ii faceti si pe altii sa sufere. Iar cind este vorba de un grup mai mare de oameni, care traiesc impreuna si isi produc suferinte unii altora, aceasta suferinta creste. Asa s-a transformat intreaga lume intr-un infern. Aceasta situatie poate fi schimbata intr-o singura secunda, insa trebuie inteles un lucru fundamental: nici un paradis nu exista daca nu exista inteligenta.

Eu cred ca rolul parintilor nu este acela de a-i ajuta pe copii sa creasca; ei cresc si fara sa fie ajutati de parinti. Rolul vostru este acela de a-i intretine, de a-i hrani, de a proteja ceea ce este in crestere. Nu le impuneti nici o directie si nu saditi in ei nici un ideal. Nu le spuneti ce este bine si ce este rau; lasati-i sa descopere asta singuri, prin propria lor experienta.

Modul de gindire conform caruia copiii sunt proprietatea voastra, este gresit. Ei au luat nastere prin intermediul vostru, insa nu va apartin. Voi aveti un trecut; ei au doar viitor. Ei nu-si vor trai viata in conformitate cu ideile voastre. Daca ar trai in conformitate cu ele, ar insemna sa nu traiasca aproape deloc. Ei trebuie sa-si duca viata in acord cu ei insisi, in libertate, pe deplin responsabili, infruntind toate pericolele si obstacolele ce le ies in cale.

Odata ce ai inteles ca propriii tai copii nu-ti apartin, ca ei apartin existentei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie sa fii recunoscator existentei ca te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunati. Insa nu trebuie sa intervii in dezvoltarea lor, in potentialul lor. Nu le impune propria ta gindire. Ei nu vor trai aceleasi vremuri, ei nu vor avea de infruntat aceleasi probleme. Vor face parte dintr-o alta lume. Nu ii pregati pentru aceasta lume, pentru aceasta societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-si vor gasi locul, nu vor fi pregatiti.

Cruzimea este o neintelegere. Ea isi face aparitia in noi pentru ca ne e frica de moarte. Nu vrem sa murim, asa ca inainte ca altcineva sa ne ucida, vom incerca sa ucidem noi, avind in vedere ca cea mai buna aparare este atacul. Si nu se stie cine te va ataca.
In lumea animalelor, in lumea oamenilor, concurenta este mereu prezenta, astfel incit oamenii ataca neincetat, fara sa-si puna problema pe cine ataca sau daca respectiva fiinta se pregatea intr-adevar sa atace. Insa acest lucru nu se poate afla, asa ca ocazia nu trebuie ratata.

Iar atunci cind ataci pe cineva, inima ta se impietreste din ce in ce mai mult, si faptul de a ataca incepe sa-ti faca placere. Fenomenul poate fi observat in lumea animala, fiind cauzat de aceeasi concurenta pentru hrana, pentru putere…
Cruzimea nu inseamna altceva decit spiritul de competitie, dorinta de a fi neaparat cel dintii. Daca e necesar, ajungem sa folosim chiar violenta, insa primul loc trebuie cucerit cu orice pret. Ea apare atit la animale, cit si la om. De ce insa aceasta goana dupa primul loc?
Adevaratul motiv este moartea.

Cruzimea dispare numai atunci cind descoperi ca moartea nu exista. Cind experimentezi ceva aflat dincolo de moarte, intreaga cruzime dispare cu desavirsire. Atunci nu mai conteaza: nu mai este nevoie sa fugi, poti sa il lasi pe celalalt sa o ia inaintea ta, deoarece acum stii ca lumea este infinita, ca viata este nesfirsita.
Nu se poate pierde nimic; daca nu se intimpla astazi, atunci se va intimpla cu siguranta miine. Daca intelegi cu adevarat acest lucru, este imposibil sa mai pierzi ceva.

In realitate, faptul de a lupta si de a fi plin de cruzime te aspreste din ce in ce mai mult, iar inima ta impietreste. Cu o asemenea inima impietrita vei trece pe linga tot ceea ce este minunat, frumos si plin de beatitudine.

Este dificil sa dai explicatii animalelor. Problema este insa ca e si mai greu sa se explice fiintelor umane ca prin intermediul competitiei, al ambitiei violente, al dorintei de a fi intotdeauna pe primul loc, se creeaza o lume anormala, in care nimeni nu se mai bucura de nimic, si in care toti ramin saraci.

Singura cale de a-i face pe oameni sa inteleaga este aceea de a-i face sa perceapa existenta sinelui lor nemuritor; ca urmare a acestui fapt, orice urma de cruzime va disparea. Problema apare din cauza faptului ca viata este prea scurta. Daca la ambele capete intilnesti infinitul – trecutul si viitorul – nu e nevoie sa te grabesti, nu este nevoie nici macar sa intri in competitie.

Viata este atit de vasta si de plina, incit nu o poti epuiza.

Pentru cei ce doresc sa analizeze viata, trairea si iubirea prin intermediul gindirii, trecutul si viitorul sunt pe deplin satisfacatoare, deoarece le ofera un cimp de actiune nelimitat.
Ei pot decora trecutul, il pot infrumuseta asa cum doresc, chiar daca nu l-au trait niciodata; atunci cind lucrurile se petreceau, ei nu traiau in prezent. Toate acestea sunt numai umbre, reflectii. In goana lor neintrerupta au zarit citeva lucruri si au impresia ca au trait.
Singura realitate a trecutului este moartea, nu viata. Singura realitate a viitorului este tot moartea, nu viata.

Cei care si-au ratat viata, cei care nu si-au trait-o atunci cind trebuia, incep sa viseze la viitor pentru a umple cumva acest gol. Viitorul lor este doar o proiectie provenita din trecut. Tot ceea ce au ratat in trecut este proiectat si asteptat sa se intimple in viitor; iar intre aceste doua inexistente se gaseste aceasta scurta clipa care exista cu adevarat si care este plina de viata.

Se crede ca timpul este format din trecut, prezent si viitor, insa acest lucru este gresit. Timpul este format numai din trecut si viitor. Prezentul este insasi esenta acestei vieti.
Asadar, cei ce vor sa traiasca nu au alta cale decit aceea de a trai in prezent. Numai prezentul este existential.
Trecutul este doar o colectie de amintiri, iar viitorul nu este nimic altceva decit imaginatia, visele voastre.
Realitatea este aici si acum.

Prezentul nu are nimic de-a face cu timpul. Daca te afli pur si simplu aici, in aceasta clipa, timpul nu exista. Exista doar o imensa tacere, liniste, nemiscare, nu se mai intimpla nimic, totul s-a oprit deodata.
Prezentul iti ofera posibilitatea sa te cufunzi in adincurile oceanului vietii, sa te inalti spre seninul cerului vietii. Sunteti insa pinditi de pericole din ambele sensuri: „trecut” si „viitor” reprezinta cele mai periculoase cuvinte ale limbajului uman. Intre trecut si viitor, faptul de a trai in prezent este similar cu a face echilibristica pe o fringhie; pericolul exista de ambele parti. Insa odata ce ai gustat din darurile prezentului, nu iti mai pasa de nici un pericol. Odata ce intri in armonie cu viata, nu mai conteaza nimic. Iar pentru mine, viata este tot ceea ce exista.

 Pentru cei care vor sa traiasca viata, si nu sa se gindeasca la ea, pentru cei care vor sa existe cu adevarat, si nu sa filozofeze despre acest lucru, nu exista nici o alta alternativa: ei trebuie sa savureze nectarul clipei prezente. Umpleti-va cu tot ceea ce va ofera clipa prezenta, deoarece ea nu se va mai intoarce. Odata ce a trecut, a trecut pentru totdeauna. Viata dureaza saptezeci, optzeci de ani; moartea se intimpla intr-o singura clipa. Este atit de condensata, incit daca ai trait o viata justa, vei putea intra in misterul mortii. Misterul consta in faptul ca moartea nu este decit coperta; in interiorul ei se gaseste nemurirea ta, viata ta eterna.

Nu ma gindesc prea mult la viitor, deoarece acesta se naste din clipa prezenta. Daca putem avea grija de clipa prezenta, am avut grija si de viitor. Viitorul nu va aparea din neant, el va creste din clipa prezenta. Urmatorul moment creste din acesta. Daca acest moment este plin de frumusete, pace, beatitudine, urmatorul va fi si mai pasnic, si mai beatific.

Pentru mine, seriozitatea este o boala, iar simtul umorului va face mai umani, mai smeriti. Simtul umorului este unul dintre cele mai importante aspecte ale religiozitatii.

Omul nu trebuie sa urmareasca transcenderea naturii. Adevarat va spun, fiinta umana trebuie sa aduca natura la implinire, fapt care nu poate fi facut de nici un animal. Aceasta este diferenta. Voi sunteti nascuti ca fiinte in cadrul naturii. Nu puteti sa va depasiti conditia. Este ca si cum ati incerca sa va trageti de par pentru a va ridica in aer. S-ar putea sa faceti un mic salt, insa mai devreme sau mai tirziu veti cadea pe pamint si s-ar putea sa va alegeti cu citeva fracturi. Nu puteti zbura. Acest lucru a fost incercat dintotdeauna: oamenii au incercat neincetat sa se ridice deasupra naturii, sa isi depaseasca conditia. Insa ei nu sunt separati de natura. Omul are capacitatea, inteligenta si libertatea de a explora; iar daca ati explorat in intregime natura, ati ajuns acasa. Natura este casa voastra.

Una din legile fundamentale ale vietii este aceea ca tot ce se afla pe un plan mai inalt este si foarte vulnerabil. Radacinile unui copac sunt foarte puternice, insa florile sale nu sunt la fel. Florile sunt foarte fragile; un vint mai puternic le poate distruge. Acelasi lucru e valabil si in cazul constiintei umane. Ura e foarte puternica, insa nu la fel se intimpla si cu iubirea. Iubirea e ca o floare care poate fi strivita cu usurinta de orice vint, care poate fi distrusa de orice animal. Valorile superioare ale vietii sunt cele care trebuie sa fie protejate.Valorile inferioare se protejeaza singure. O piatra nu trebuie sa fie protejata, insa tufa de trandafiri, aflata in apropierea ei, are nevoie de aceasta protectie. Piatra este deja moarta, ea nu mai are cum sa moara. Ea nu are nevoie de aparare. Dar trandafirul este viu: plin de culoare, frumos, atragator. Acesta este pericolul: puterea sa consta in frumusete, insa datorita frumusetii pericolul isi poate face aparitia. Cineva ar putea sa-l rupa. Nimeni nu va ridica piatra, insa floarea poate fi rupta cu usurinta.

Trebuie sa faci dragoste numai atunci cind te gasesti pe cea mai inalta culme, iar pentru a face acest lucru este nevoie de o anumita disciplina. Disciplina a fost folosita, insa nu pentru a face dragoste. Eu va invat disciplina de a face dragoste asa cum trebuie, astfel incit iubirea voastra sa nu fie un simplu act biologic, care nu patrunde in lumea voastra psihica. Iubirea are puterea de a ajunge chiar si in lumea voastra spirituala, desavirsirea iubirii inseamna atingerea acestei culmi a spiritualitatii umane.

Orgasmul nu este ceva necesar reproducerii. Este ceva care deschide o fereastra catre evolutia superioara a constiintei.

 Experienta orgasmului este intotdeauna nesexuala. Chiar daca ai ajuns la ea prin intermediul sexului, ea nu contine nici o urma de sexualitate. Aceasta conduce la ideea ca orgasmul ar putea fi atins si prin mijloace care nu au nimic de-a face cu sexul, deoarece el insusi fiind nesexual, sexualitatea nu reprezinta neaparat singura cale. Cei care au experimentat pentru prima data acest lucru trebuie sa-si fi dat seama ca pot exista si alte cai pentru a ajunge la orgasm, deoarece sexul nu este o parte integranta a acestuia. Orgasmul este in intregime liber de orice impresie sexuala. Apoi ei au urmait probabil modul in care se produce acesta, si lucrurile s-au limpezit: in momentul in care are loc orgasmul, timpul se opreste, uiti de existenta timpului. Mintea se opreste la rindul ei, devine libera de orice gind. Clipa este de un calm deosebit, iar constienta atinge o culme. Orice fiinta care a experimentat aceste lucruri va concluziona: „Daca asemenea lucruri – constienta, absenta gindurilor, iesirea din timp – pot fi obtinute si fara a face apel la sex, atunci se poate ajunge la starea orgasmica si fara a face apel la sexualitate”. Si aceasta este certitudinea mea: in felul acesta a descoperit omul pentru prima data meditatia.

Libertatea aduce cu sine o totala responsabilitate fata de tot ceea ce esti si fata de tot ceea ce urmeaza sa devii.

Exista fiinte care se infurie: ele pun la cale revolutii, produc schimbari in societate, in stat. Insa toate revolutiile lor esueaza, deoarece tot ceea ce se bazeaza pe furie, se bazeaza si pe ignoranta. Iar o schimbare autentica nu poate fi posibila.
Schimbarea in mai bine nu este posibila daca are drept punct de plecare furia. Vreau sa va reamintesc faptul ca tristetea este o furie inversata. Ea nu este diferita; este o furie reprimata. Daca o analizati, veti ajunge la aceasta concluzie. Tristetea poate fi usor transformata in furie; tot astfel, furia se poate transforma in tristete. Ele nu sunt doua lucruri diferite, ci sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen.

Lumea este trista, este nefericita. In inimile oamenilor exista o mare suferinta. Insa acest lucru nu trebuie sa va intristeze, pentru simplul motiv ca, fiind trist, te vei alatura celor aflati in aceasta stare; vei crea o tristete si mai mare. Iar acest fapt nu ajuta cu nimic. Este ca atunci cind oamenii sunt bolnavi iar voi, vazind starea in care se afla, va imbolnaviti la rindul vostru. Dar boala voastra nu-i va putea in nici un caz vindeca; procedind astfel veti mari numarul celor bolnavi. A avea compasiune pentru boala lor inseamna a-i cauta cauzele, motivele care le genereaza suferinta si nefericirea, si a-i ajuta sa inlature aceste cauze. Iar in acest timp trebuie sa ramineti cit mai bine dispusi posibil, deoarece numai bucuria voastra ii poate ajuta, nu si tristetea. Trebuie sa fiti bine dispusi. Ei trebuie sa stie ca exista posibilitatea de a fi fericit in aceasta lume trista…

Furia, minia, reprezinta intotdeauna un semn de slabiciune.

Atunci cind au loc cataclisme, devii constient de realitate asa cum este ea. Ea este intotdeauna fragila, fiecare este in pericol. Numai ca, in conditii obisnuite, esti cufundat intr-un somn adinc, astfel incit nu vezi acest lucru. Continui sa visezi, imaginindu-ti lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Cind pericolul este iminent, iti dai seama deodata ca s-ar putea sa nu mai existe nici un viitor, nici un miine, si ca aceasta este singura clipa pe care o ai… 

Vremurile in care au loc cataclisme sunt revelatoare. Ele nu aduc nimic nou in lume, ele arata lumea asa cum este. Ele te trezesc. Daca nu intelegi acest lucru, poti innebuni; daca il intelegi, poti sa te trezesti. Nu are nici un rost sa iti faci griji, deoarece vei rata aceasta ocazie si nici nu vei ajuta pe nimeni. Acesta este deci secretul pentru a depasi pericolele. Solutia este urmatoarea: incepe sa traiesti mai intens, mai total, mai constient, astfel incit sa descoperi in tine ceva ce nu poate fi distrus de moarte. Acela este adapostul, acela reprezinta singurul lucru sigur. Singura problema care se pune este aceea de a folosi asa cum trebuie fiecare ocazie care ti se ofera. In orice ar consta ea, foloseste-o in mod just. Dezastrul poate fi mare, pericolul este mare, insa si ocazia este pe masura.

Nici o iluzie, oricit de mare si frumoasa, nu poate rezista in fata realitatii. Realitatea o va strivi mai devreme sau mai tirziu.

Rolul tatalui si al mamei este mare, deoarece ei aduc pe lume un nou oaspete, care nu stie nimic, dar care este dotat cu un anumit potential propriu. Pina cind acest potential nu creste, copilul va ramine nefericit; si nici un parinte nu-si poate imagina nefericirea propriului sau copil. Ei doresc sincer fericirea copilului, insa modul lor de gindire este gresit. Ei cred ca daca propriii lor copii devin doctori, profesori, ingineri sau oameni de stiinta, vor fi fericiti. Dar se inseala. Copiii lor pot fi fericiti doar daca devin ceea ce trebuie sa devina. Ei pot dezvolta numai saminta pe care o poarta in interiorul lor.

Judecata este ceva urit, ea ii raneste pe oameni. Pe de o parte ii ranesti, le provoci rani, iar pe de alta doresti ca ei sa te iubeasca, sa te respecte. Acest lucru nu este posibil. Iubeste-i, respecta-i, si poate ca iubirea si respectul ii vor ajuta sa schimbe multe din slabiciunile lor, multe din esecurile lor, deoarece iubirea le va da o noua energie, un nou rost, o noua putere. Iubirea le va da radacini adinci pentru a se putea impotrivi vintului puternic, soarelui fierbinte, ploilor grele.

Ori de cite ori se va pune problema unei alegeri, aminteste-ti ca nu trebuie sa preferi mintea in locul inimii. Inima este legatura ta cu existenta, in timp ce mintea este legatura cu societatea.

Daca esti trist, undeva gresesti; daca esti plin de bucurie, tot ceea ce faci este corect.

Cind va spun sa fiti bine dispusi, sa fiti fericiti, sa va bucurati ca nu sunteti in situatia de a fi nefericiti, de a suferi, o fac cu un anumit scop. Scopul este acela de a fi un exemplu pentru cei care au uitat in intregime ca viata poate fi o celebrare. Cu tot intunericul din jur, puteti sa nu va lasati impovarati de acesta; chiar daca el va inconjoara, puteti – totusi – sa dansati. Intunericul nu poate impiedica dansul vostru; el nu are nici o putere. Iar pentru mine, aceasta este adevarata slujire a aproapelui.

Mintea trebuie invatata sa devina un slujitor al inimii. Ratiunea trebuie sa fie intotdeauna in slujba iubirii. Atunci viata se poate transforma intr-un festival de lumini.

Vechiul dicton „Asa cum este sus, tot astfel si jos”, si invers, contine unul din adevarurile fundamentale despre misticism. Acesta ne arata ca nu exista nici deasupra, nici dedesubt, ca existenta este una. Diviziunile sunt create de minte. Existenta este nedivizata. Impartirile sunt propriile noastre proiectii, cu care ne identificam atit de mult incit pierdem contactul cu totalitatea. Mintea noastra este doar o mica fereastra care se deschide spre vastul univers, insa atunci cind priviti dincoace de fereastra, conturul ei limiteaza cerul. Desi cerul nu are nici o limita, pentru perceptia voastra conturul ferestrei se confunda cu cadrul intregii existente.

Astfel se intimpla uneori si cu cei care poarta ochelari: ochelarii sunt pe nas, iar ei ii cauta. Au uitat pina si faptul ca le-ar fi cu neputinta sa vada fara ochelari, desi faptul ca pot privi, ca pot vedea, reprezinta o certitudine a faptului ca ochelarii sunt la locul lor. Insa daca folosesti ochelari ani de zile, ei devin incetul cu incetul o parte din tine; devin ochii tai. Nu-i mai privesti ca fiind separati de tine. Dar fiecare pereche de ochelari coloreaza intr-un anumit fel lucrurile care trec prin ei. Voi sunteti observatorul aflat in spatele lor, ochelarii nu pot privi ei insisi. Lucrurile din exterior nu au culoarea pe care o arata ochelarii, insa voi ati devenit atit de identificati cu ei incit… Mintea omului este doar un simplu instrument. Ochelarii se afla in afara capului, in timp ce mintea se gaseste in interiorul acestuia, in asa fel incit nu o poti scoate in fiecare zi. Si este atit de aproape, in interior, incit insasi aceasta apropiere s-a transformat in identificare. Prin urmare, tot ceea ce intelege mintea pare a fi real. Dar mintea nu poate percepe realul, ea nu poate vedea decit propriile sale prejudecati. Isi poate vedea propriile proiectii afisate pe ecranul lumii.
 
SURSA: OSHO - VIATA ESTE AICI SI ACUM