DAND DIN VOI INSIVA

“Atunci un om bogat zise: “Vorbeste-ne despre daruri” Si el raspunse, zicand:

“Nu dati decat putin, cand dati din ce-i al vostru.

Numai dand din voi insiva dati cu adevarat.

Pentru ca, spuneti-mi, ce-s averile voastre decat niste lucruri pe care le pastrati cu strasnicie, crezand ca maine veti avea nevoie de ele?

Iar maine, ce-I va aduce ziua de maine cainelui prevazator foarte, ascunzand oasele in nisipul miscator, in timp ce-i urmeaza pe pelerini catre orasul sfant?

Si ce este frica de saracie, daca nu saracia insasi?

Iar groaza de sete, in preajma fantanilor pline, nu-I oare setea cea mai nestinsa?

Sunt unii oameni care dau putin din belsugul pe care-l au, si acesta pentru a li se recunoaste darnicia, insa aceasta dorinta ascunsa umileste darul facut. Sunt, apoi, altii care, putin avand, dau totul.

Acestia cred in viata si in marinimia vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rasplata cea mai mare.

Dar sunt si din cei care dau cu durere, si doar durerea ramane botezul acestora.

In sfarsit sunt cei care dau fara a simti nici durere, nici bucurie, necunoscandu-si virtutiile; ei sunt asemeni mirtului din vale care isi raspundeste parfumul in spatiu.

Prin mainile unor asemenea fapturi vorbeste Dumnezeu si dindaratul ochilor acestora El/Ea surade pamantului.

E bine sa dai cand ti se cere, dar si mai bine fara sa ti se ceara, din intelegere;

Iar pentru cei dornici sa dea, a-i cauta pe cei necajiti este o bucurie mai mare decat darul insusi. Fiindca, se afla, oare, vreun lucru pe care sa ti-l refuzi?

O, desigur, tot ceea ce iti apartine va fi daruit intr-o zi; Deci, da acum, in anotimpul darniciei tale, iar nu cel al mostenitorilor tai.”

Profetul de Kahlil Gibran