POVESTEA INGERULUI INTRUPAT (AMBELE PARTI)

A fost odata un inger care se plimba prin Creatia lui Dumnezeu si zbura el asa printre planete, sori, stele, zbura purtat de vibratia Nemarginitului, contempland. Dintr-o data ii veni o idée, si anume, sa zboare spre dimensiunile cu vibratie mai joasa ale Creatiei. 

Zburand el asa, auzi din neant o voce, un suspin si se apropie pentru a depista sursa sunetului. Ajunse langa o planeta frumoasa, albastra si stralucitoare. Deasupra planetei se afla Duhul ei care privea pierdut la aspectul sau material. Ajungand langa el, ingerul simti o imensa durere si amaraciune. Mama Gaia isi ruga copiii sa nu-i mai faca rau, sa nu-i mai distruga corpul material golindu-i sangele din vene si ranind-o cu armele lor. De fiecare data cand oamenii faceau asta, Mama Gaia ii ierta si le canta un cantec de aducere aminte. Mama Gaia canta: 

“Adu-ti aminte dragule, ca esti copilul meu si te iubesc nespus si doresc sa iti amintesti ca noi suntem Una si trebuie sa convietuim in armonie, in pace si sa iubim viata”
  

Ingerul auzind cantul Mamei Gaia, se intrista si o intreba daca ii poate fi de folos, daca poate face ceva pentru a-i alina suferintele. Mama Gaia ii spuse ingerului ca oamenii au a uitat ca Ea este o entitate vie si din ignoranta, ei se distrug intre ei si in acelasi efort sustinut distrug viul, ruinandu-i esenta.

Durerea planetei se resfransese si in jurul ei, vibratia durerii se resfrangea astfel incat ingerului ii era foarte greu sa reziste in vibratiile acelea.O saluta pe Mama Gaia si ii promise ca intr-o zi se va intoarce si va deveni om, pentru a ajuta viata sa renasca si pentru a-I aduce aminte omului de originea lui. Pleca.

Ingerul zbura animat de dorinta de a se intoarce cat mai repede pentru a o ajuta pe Mama Gaia si pe Copiii ei, sa devina Una, asa cum sta scris in Legile Universale. Ajuns printre ingeri, el povesti si celorlalti, despre durerea planetei si despre cele ce se intampla acolo in dimensiunile inferioare ale Creatiei. 

Ingerii se sfatuira si luara hotararea ca unii dintre ei sa "coboare" pe Pamant, ajutand din interior planeta si pe fratii si surorile lor, sa-si reaminteaca zborul catre dimensiunile inalte.  

Momentul sosi si ingerii se intrupara in oameni. Vom urmari de acum pe ingerul nostru de la care a pornit initiativa.

Acesta alese un loc anume de pe planeta si o familie a carei constiinta comuna era foarte scazuta, tocmai pentru a face lucrarea divina acolo. Se nascu intr-o zi de iarna si primul lui zambet aduse in inimile parintilor lui, o bucurie mare. Timpul trecea si ingerul nostru intrupat crestea. Avea aproape un an si jumatate si radea tot timpul. Se cuibarea la sanul mamei lui si cu manutele lui micute atingea fata mamei si o mangaia aducandu-i acesteia o satisfactie de nedescris. 

Macinati de neajunsuri, familia nu avea ce sa-i ofere ingerasului lor, insa el constient fiind ca este iubire ii ridica de fiecare data cand acestia cadeau in iluzia disperarii si vedeau viata doar prin "ochii" durerii. Ingerasul observa ca de fiecare data cand el le oferea dragoste si dorea sa se joace cu el, parintii lui pareau pierduti, uitati in ei insisi, inchisi si stersi. Lucrurile simple nu mai puteau fi observate caci valoarea simplitatii parintii lui o pierdusera. Zambetului sau nu-i raspundeau alte zambete, atingerii lui, nu-i raspundea atingerea. Atunci realiza si experimenta primul fior al ruperii contactului cu Dumnezeu, cu Esenta, simtind vibratiile neputincioase ale familiei, care uitase sa impartaseasca iubirea, uitasera sa zambeasca, uitasera compasiunea si faptul ca viata le ofera bucurie prin lucrurile marunte.

Incerca pe cat posibil sa faca conexiunea care sa-i fi oferit raspunsul la intrebarea "de ce?". Pentru ce oamenii se purtau asa? Desi corpul lui fragil ascundea o esenta divina in manifestare, intelegerea acestui aspect cadea neputincioasa in rutina vietii vazute prin ochii familiei lui "adoptive". 

Timpul trecea si uitarea se cuibarea in fiinta lui, asa cum se cuibareste luna in mantia noptii cu stelele sclipitoare. Lupta interioara isi afisa terenul cucerind din ce in ce mai mult atentia asupra iluziei si efectelor ei. 

Se imbracase in haina umana dar de fiecare data cand se uita la oameni realiza, ca el, nu se regasea in traditiile lor, in jocul lor si in aparenta unei identitati reale. In forul lui interior, el oprea trecerea timpului observand rutina si nimicul din ceea ce oameni se hraneau zilnic, realitatea lor era indusa in sfera exteriorului, iar perceptia lor asupra identitatii zacea intr-un coltisor al fiintei. Oameni se percepeau ca fiind doar corpul acesta, si nimic parea sa nu le indice ca se inselau in privinta adevaratei lor identitati.

Timpul isi punea din nou amprenta pe ingerul nostru si amintirea a ceea ce este cu adevarat si a originii sale, se scurgea din clepsidra realitatii, fiecare bob de nisip scurs era cate o amintire care parasea incet si dureros spatiul inimii. Amintirile s-au scurs, insa atunci cand totul parea ca o ia la vale, un bob de nisip din clepsidra, o amintire refuza sa se stearga de tot, bobul se blocase la jumatatea clepsidrei, refuzand sa cada in partea de jos a clepsidrei. Este amintirea legaturii cu Creatorul, cu Parintii Vietii, cu Izvorul nesecat de Iubire din care toate s-au nascut. Ingerul nici nu banuia ca acel bob, acea amintire a identitatii sale, va cantari in viitorul sau alegerea revenirii la Primordial, la Etern. 

Cu atat de putin ramas in inima, fiinta ingerului pasi cu totul in iluzie. Identificarea cu lumea se realizase complet. Fiinta lui era transpusa, iar lumea, societatea, a completat in dosarul vietii lui, o idée de viata care corespunde majoritatii, ingerul nostru a fost imbratisat de anonimat. I s-a dat o educatie, l-au invatat o istorie, l-au integrat asa cum se cuvine cu "botezul" dualitatii. 

Cuprins de uitarea adevaratei lui identitati, el deveni actor in propria viata, incepand sa joace rolul de om in piesa pe care ceilalti actori o jucau impreuna cu el. Porni in aflarea  originii lui.  

Partea a II-a

A trebuit sa incerce fiecare latura a falsei realitati pentru a se identifica cu esenta lui. Intr-o zi, mergand pe strada, doi tineri l-au oprit si i-au luat banii de buzunar, dar el nu s-a impotrivit, ci i-a dat cu placere, uimindu-i cu atitudinea lui.
Le-a zambit spunandu-le ca daca au recurs la acest gest, pesemne aveau multa nevoie de ei. Intr-o alta zi, fiind la scoala, un coleg incepu sa-l injure din senin, insa el nu ii raspunse cu aceeasi moneda si l-a intrebat de ce face acest lucru, pentru ca a ramas uimit, neintelegand de ce se intampla asta. S-a retras in el si a reflectat. A inteles faptul ca uneori oamenii nu sunt ei insisi, ca uneori te pot lovi, certa, injura, minti si multe altele, dar a simtit ca nu asta ii defineste. 

A pornit catre alte descoperiri, marind atentia asupra lui insusi si asupra a ceea ce se intersecteaza cu el, la nivel de situatii, si-a observat reactia. Observand modul cum lumea interactioneaza cu gandirea lui si cu inima lui, el a devenit constient ca exista, si ca poate stabili esenta realitatii care il reprezinta, care i se pare mai aproape de adevar. El a fost atent si a observat ca totul se supune unor legi cosmice, unor legi nescrise, pe care numai inima le recunoaste.  

Dar sa vedem cum a observat el aceste legi. 

Intr-o zi el a trecut pe langa o librarie si a observat in vitrina expus un glob, reprezentand Pamantul, care se invartea sustinut de un stativ care avea doua brate metalice sub forma de maini care uneau polul sud de polul nord, aratand de parca este imbratisat. Pe glob erau sub forma de basorelief, oameni de diferite rase, animale, copaci, flori, plante diverse, carti, blocuri, toate imbinate intr-o coloristica armonioasa. In dreapta globului era reprezentat pe coperta unei carti, sistemul nostru solar. Cazu pe ganduri si dintr-o data o strafulgerare ii brazda eterul mintii si isi aminti cantecul Mamei Gaia si a fost cuprins de o emotie pe care ar mai fi trait-o pana atunci. Ceva se petrecea in inima lui si avuse sentimentul ca parca imaginea vorbea, ii transmitea un mesaj. Intelese ca planeta Pamant este o Mama pentru toti locuitorii ei si ca ii adaposteste pe toti la sanul ei iubitor, intelesese ca suntem un intreg, ca el face parte dintr-un intreg. Privi poza de pe coperta cartii si extrapola imaginea intregului la un nivel mai mare de intelegere. Zambi… Acesta asociere ii bucura inima si un puternic sentiment de nedescris il imbratisa.  Isi ridica privirea si uitandu-se la lumea din jur, ridica mana ca si cand i-a prins sensul, i-a aflat unul dintre secrete. Legea Unitatii, se cuibarise in intelegerea sa. I s-a revelat o piesa din joc, iar jocul parea sa-i descopere mai multe piese. Ridica ochii catre cer si striga uitand de sine: Suntem Unul! Uraa, suntem Unul! Bucuria lui a fost observata si de oameni care-i zambeau ingaduitor. Transmitea o energie care te umplea de bucurie, caci el a inteles principiul vietii, principiul unitatii.  

Ajuns acasa il astepta bunica care venise din provincie incarcata cu de toate. Scoase din sacosa niste placinte cu branza care erau preferatele lui si ii intinse doua bucati zicand: "Dragule, ti le daruiesc din toata inima mea", si il mangaie pe acesta pe crestet. Iesind la joaca cu prieteni lui a observat ca vaza era plina cu flori pentru mama lui, iar pe masa era o carte pentru tatal lui, o carte pe care si-a dorit-o foarte mult. Intors de la joaca el merse la bunica lui si o intreba daca ea a adus aceste daruri pentru mama si tatal sau. Bunica ii raspunse cu blandete ca inima ei vibreaza atunci cand face daruri simple familiei, si oamenilor in general, se simte inaltata. La auzul vorbelor bunicii, el cauta sa priceapa sensul adanc pe care cuvintele il ascundeau si isi da tema sa fie atent la ce i se ofera si cum i se ofera. Isi aminti ca in trecut bunica sa a suferit de o boala care a tintuit-o la pat, iar el impreuna cu familia a fost si au vizitat-o, imbratisand-o si aducandu-i acesteia bomboane cu caramel, care stiau ca-i plac foarte mult. Sesiza faptul ca atunci cand a facut vizita la spital, mama lui a cumparat niste flori si i le-a pus bunicii in vaza, iar tatal lui i-a adus bunicii o carte de bucate cu o mie de retete. El sesiza ca darurile s-au intors, sesiza mecanismul si modul lui de functionare. Ridica din nou ochii catre cer si zambi satisfacut. El observa ca atunci cand dai din toata inima, darul se intoarce inapoi, mai devreme sau mai tarziu. "Cucerise" inca o piesa din joc si acest fapt ii aduse bucurie in suflet. Aflase mecanismul legii daruirii.

Intr-o seara stand el asa in pat cu mainile sub cap, isi reaminti de cei doi tineri care i-au luat banii. Se gandea de ce au reactionat asa urat punand in balanta faptul ca el nu le grasise cu nimic. Faptul ca nu putea sa-si raspunda la intrebare il macina. Dintr-o data isi aminti un episod al vietii lui, tot din trecut, in care gasise exact aceiasi suma pe care baietii i-au luat-o, pe strada, pierduti de o batranica, cand a scos portofelul in dreptul unei farmacii, dorind sa-si cumpere medicamente. El a vazut cum banii i-au cazut, insa i-a luat zicand ca bunica mai are si altii, si s-a dus si si-a cumparat prajituri de toti. Aleluia!!! S-a luminat! S-a ridicat fulgerator din pat, parca ar fi fost curentat de ceva si realiza faptul ca, acei bani nu-i erau destinati, nu erau ai lui. Luand acei bani, el a facut cunostinta cu actiunea si reactiunea, cu acest principiu universal, care si-a deschis poarta si a fuzionat cu intelegerea tanarului. Incepand din acel moment, el a cautat sa vada in manifestare toate aceste legi cosmice, marindu-si puterea de intelegere. 

Vazand ca in toate se aplica aceste principii, aceste legi, el s-a gandit ca pentru a intelege sensurile, pentru a descoperi tainele pe care lumea le are, trebuie sa existe o intentie, sa vrea sa le descopere, sa faca cel mai mic efort posibil, adica sa-si doreasca acest lucru. Isi puse dorinta ca Universul sa se reveleze intelegerii lui si sa descopere si celelalte legi care guverneaza viata in general. In mod intuitiv isi dadu seama ca, pentru a bea apa, trebuie mai intai sa-si puna apa in pahar, sa o scoata din fantana, pentru a desena avea nevoie doar de un creion si o coala de hartie, identificand astfel, acel minim efort care sta la baza acestei legi. El pricepu ca viata trebuie traita simplu, fara a incerca sa i te opui, ci sa intrii cu curaj si inteligenta in necunoscut.

Timpul trecea, viata isi derula filmul, iar ingerul nostru capata din ce in ce mai multa intelepciune. Isi dorea ca toata lumea sa constientizeze ca sunt un intreg si ca iubirea sta la baza vietii, ca ea este legatura care uneste inimile. Se stabili o legatura extrem de puternica intre intentia lui si dorinta de a vedea si o alta fata a lumii.

Veni timpul ca Universul sa-i raspunda la dorinta pe care el si-a pus-o si in care a crezut din toata inima. Ii placea sa priveasca cerul si stelele, admira stelele cazatoare iar acest lucru ii trezea de fiecare data o emotie de nedescris. Lumea de acum era privita prin ochii intelepciunii. Ajunsese la un nivel in care detasarea alcatuia tabloul prin care iluzia hranea viata oamenilor, semenilor lui. El observa ca oamenii nu sunt capabili sa sustina efortul de a se iubi de a se regasi prin oglinda lumii si de a renaste in iubire. In tot acest timp, ceilalti ingeri ajunsesera cam la acelasi nivel de constientizare cu el, si la randul lor si-au pus aceiasi dorinta fireasca de a reinvia iubirea in inimile oamenilor.  

Cine sunt eu?, s-a intrebat ingerul. Inima a inceput sa-i vibreze si se simtea invaluit de energia iubirii. Un flash ii trecu prin fata ochilor si isi aminti de scanteia divina din el, el vazu o clepsidra si un bob de nisip in forma de inima oprit la fontiera dintre cupe. Si-a cercetat inima si a aflat ca este scanteie din Creator, din Izvorul Iubirii, si-a adus aminte de cantul Mamei Gaia si de fagaduinta facuta ei. 

Nu mica i-a fost bucuria cand si-a descoperit menirea, si-a aflat rolul, s-a iluminat, si-a aflat scopul vietii. A inchis ochii si si-a imaginat cum din inima lui porneste iubirea si circula prin niste canale subtiri, la toti oamenii planetei, la animale, la natura, conectandu-i pe toti la inima Mamei Gaia.  

Din acel moment ingerul a fost imbratisat de viata. A cautat cu orice pret sa arate si oamenilor prin exemplul lui cum se poate trezi constiinta comuna si inimile la Adevar. Si-a acceptat divinitatea si simplul mod de a-ti accepta divinitatea lucreaza in folosul intregului, recreeaza realitatea lui Unu, realitatea uitata in adancul fiecarei fiinte (oameni).A inceput sa vorbeasca cu fiecare om pe care il cunostea despre realitatea intregului si despre matricea iluzorie in care sunt captivi si a dorit sa impartaseasca cu ei mecanismele prin care puteau sa opreasca acest flagel pe care oamenii si-l faceau singuri, fara a fi constienti de acest lucru. 

Exemplul lui s-a propagat cu o viteza uluitoare reusind sa creeze scanteia care sa aprinda inimile, sa arate drumul catre Divinitate. Le-a spus asa:"Fratilor si surorilor, am coborat din inalt sa va reamintim de aripile voastre, de modul cum cantati si va simteati iubiti la sanul Creatorului".

"Scantei divine, treziti-va!

Ingerul