IUBIREA CE-AI UITAT

Iubirea ce-ai uitat…

Iubirea ce-ai uitat, încă trăieşte,

Purtată-n vânt hain, ea pribegeşte,

Tu cheamă-acum să vină-n dat’

Iubirea ce-ai uitat.

De nu o simţi şi te frămânţi,

Şi-ngâni că eşti pierdută în tăcere,

Prin gânduri eu alerg desculţ

Şi vai, de dorurile mele!

Când nepăsarea-ţi tumultă–n grăire,

Te rog să taci şi dă-mi de ştire

Sunt gata de iubire!

Sunt gata să m-avânt

În braţă să-ţi cad moarta,

Sa simt cum mângâierea ta aduce

Iz-ul ce-mbată-al fetişcanii chip.

Hm...ce prins în joc iţi sunt,

Şi de serile cu nostalgie

Ce-nobilau purtarile timizi,

Şi cu ardoare risipeam venera spuză

Când a-nviat sărutul, pe-a ta buză

Tu… mi-ai lipsit, o… blândă muză!

Închipuire-a nopţii, fecioară andaluză

Tremurată undă a apei gâdilată

Din goliciunea voluptoasă-aş mai gusta o dată

Şi-n final ne-om plini in doi

Una vom fi

Şi nimic nu s-ar mai ... .

Cristian Gabriel Voicu