Ca să
supravieţuiţi în viitorul apropiat, e imperios necesar să acceptaţi ideea
manifestării gândului, a super-conştiinţei. Vi se pare un cuvânt fără
semnificaţii deocamdată. Nu aţi interiorizat conceptul încă pentru că nu
înţelegeţi ce înseamnă să stai în ritm şi să fii şi informat în acelaşi timp. Evoluţia
singură vă va demonstra unde vă îndreptaţi. Unii sunt conştienţi de impactul
profund pe care îl va avea conştientizarea asupra întregii planete şi îşi
doresc să nu se producă în veci. Prea târziu! Evenimentul a avut loc deja.
Ne întoarcem în trecutul vostru pentru a vă asigura de asta.
Gândul primează. Experienţa îi urmează
întotdeauna. Niciodată n-o să le vedeţi inversate—experienţa să determine
gândul. Ceea ce experimentaţi e consecinţa directă a ceea ce gândiţi.
Revigorarea şi recunoaşterea propriei
puteri trebuie să vă fie grijile de căpătâi. Gândurile produc în permanenţă
lumea în care trăiţi. Fluctuaţiile voastre provin din bombardamente repetate cu
vibraţii de menţinere a controlului care vizează tulburarea minţii. Cu toţii
trebuie să vă meţineţi limpezimea manţii, atenţia concentrată pentru momentul
decisiv. Nu mai trăiţi în viitor sau în trecut, trăiţi doar clipa. Spuneţi-vă:
„Oare ce vreau de la mine? Doresc să evoluez mai repede. Vreau asistenţa
integrală a Spiritului. Vreau ca trupul să mi se regenereze de la sine. Vreau
să emane starea de sănătate. Voi depăşi orice dificultate ca să mă dau drept
exemplu pentru întreaga omenire." Numai astfel—printr-o suveranitate
asupra propriei fiinţe şi o conştientizare clara a dorinţelor—veţi putea accelera
procesul.
Fiţi atenţi la modele. Dacă nu
acceptaţi o anumită experienţă pe care aţi avut-o, priviţi-o în faţa. Spuneţi:
„Ce interesant—fac asta de fiecare dată. Nu vreau să deţin ce am creat. Dacă
nu-mi va fi pe plac, altcineva e vinovat. Rămâne de văzut cât voi continua să
fac acest lucru, înainte de a găsi o modalitate de a-l schimba."
Nu vă judecaţi. Spuneţi doar: „Îmi
asum responsabilitatea faţă de toate evenimentele în care m-am implicat. Accept
să fiu responsabil pentru tot ce mi se întâmplă. Îmi pun întrebarea de ce fac
lucruri care nu-mi sunt pe plac. Poate pentru a atrage atenţia asupra altui
lucru, pentru a îndrepta anumite deficienţe pe care nu pot să le văd."
Procedaţi
de fiecare dată ca şi cum un scop impecabil v-ar determina să acţionaţi. Ca şi
cum cea mai potrivită şansă şi cel mai mare bine v-ar înrâuri cu fiecare nou
prilej. Meţineţi constant această atitudine. Dacă mergeţi pe stradă şi cineva
vă ameninţă din spate: „Am un pistol în mână; da-mi poşeta!",
consideraţi-o cea mai bună ocazie de a evolua. Nu ştiţi niciodată ce rezultate
veţi obţine dacă acţionaţi după aceste precepte. Acţionaţi ca şi cum nu
ştiţi nimic, dar nici nu vă aşteptaţi la nimic. Menţineţi atitudinea. Adoptaţi
cu toţii acest mod de a fi şi recunoaşteţi în fiecare eveniment o şansă unică
de a evolua spre o conştiinţă din ce în ce mai înaltă, fiindcă în momentul în
care v-aţi întoarce spre cel ce vă ameninţă, s-ar putea să descoperiţi că este
un alter-ego. V-aţi putea vindeca de vreo boală; v-aţi putea lecui o anume
fobie.
Nu văi fie frică de propria
creaţie. Aveţi încredere în ea. Fiţi încrezători că veţi găsi de fiecare
dată ceva ce vă poate ajuta. Nu faceţi uitate dramele personale, chiar dacă vi
se par învechite şi monstruoase şi nu vreţi să le revedeţi. Sfârşiţi odată
pentru totdeauna cu frica cu care le ocoliţi. Conştientizaţi, în acelaşi timp,
că disensiunile cu mama, fratele, sora sau iubitul vă pot fi de folos peste
douăzeci de ani, când. le veţi privi dintr-o lumină nouă. Ţineţi-le pe toate în
acelaşi dosar, indiferent de gradul de nocivitate după care le-aţi arhivat.
Sfârşiţi-le, găsiţi-le un deznodământ fericit, instauraţi pacea, acceptaţi-vă
partea de vină şi permiteţi-le reintrarea în ciclul conştiinţei, ca să puteţi
culege învăţăminte din toate. Conferiţi-le statutul de nestemate ale
experienţei, nicidecum de stări tensionate pe care să le daţi uitării.
Afectivitatea este strâns legată de aceste întâmplări şi, ţineţi minte, doar ea
vă poate purta către alte realităţi.
Credeţi că aveţi puteri creatoare
limitate la doar câteva zone ale realităţii? Puteţi pretinde că nu deţineţi
suveranitatea decât în segmente restrânse ale propriei existenţe? Renunţaţi aşa
uşor la ce este al vostru dintotdeauna din simplul motiv că societatea vă
interzice accesul? Daţi-vă seama că evenimentele nu se materializează din
neant. Credeţi, unii dintre voi, ca aveţi puterea de a vă crea realitatea, dar
că alţii nu o pot face—în speţă, bebeluşii sau chiar copiii mai mari, abuzaţi
de adulţi. E greu de acceptat că aceşti aparent neajutoraţi copii sau cei care
suferă de foame îşi creează propria realitate. Ori de câte ori vezi o astfel de
persoană, emiţi gânduri care o categorisesc ca atare şi măreşti probabilitatea
ca ea însăşi să se eticheteze astfel. Obişnuiţi-vă să ascultaţi necazurile
altora şi să trageţi învăţăminte din ele. Nu din ziare veţi afla cum ar putea
evolua toţi cei implicaţi într-un eveniment oarecare, pentru simplul fapt că
niciun ziar nu deţine acest torent informaţional. Nu conştientizaţi încă toate
conexiunile ascunse dintre evenimente: mass-media nu prezintă decât aşa-zisele
fapte exterioare, dovedind o ignoranţă crasă faţă de încărcătura emoţională
care însoţeşte fiecare dramă umană.
Participanţii la o astfel de
dramă, unde se pare că victima a fost identificată, nu se apleacă deloc asupra
a ceea ce simt, nu reuşesc să coreleze afectivitatea cu gândirea. Victimele fac
alte victime. Învingătorii îi fac şi pe alţii să învingă. Vă rugăm, aşadar, ca
de fiecare dată când mai citiţi relatarea vreunui eveniment sau a vreunei drame
la ziar, să-i priviţi pe cei prezentaţi drept victime neputincioase, fiindcă au
reuşit să-şi creeze o realitate; numai aşa vă veţi cinsti pe voi înşivă. Poate
că nu e o realitate din care să trageţi învăţăminte—sau în care să simţiţi că
trebuie să vă implicaţi. Cineva trebuie să parcurgă şi tărâmurile nepătrunse
pentru a le ridica la lumină. Uneori, cea mai mare iluminare vine luptând cu
cele mai catastrofale dificultăţi.
La
restaurant, când comandaţi meniul preferat, bucătarul îl prepară, iar ospătarii
vi-l servesc. Deşi îl comandaţi, nu îl pregătiţi voi înşivă. Bucătarul, cu
ajutorul energiei spirituale, îl găteşte, numai că voi controlaţi întregul
proces. Nu vă va fi servit dacă nu îl comandaţi de la bun început. De aceea,
este proprietatea voastră şi voi îl veţi plăti.
Şi în viaţă este la fel ca într-un
restaurant. Învăţaţi să-i comandaţi vieţii ce doriţi de la ea şi aveţi
încredere că, o dată dorinţa manifestată, vi se va aduce la îndeplinire. La
restaurant nu e nevoie să vă gândiţi la fiecare ingredient şi la modul cum va
fi încorporat în meniu, sau dacă vă permiteţi să serviţi respectivul fel de
mâncare. Poate că uneori vă gândiţi: „Nu-mi pot permite ceva aşa scump. Costă
cincisprezece dolari. O să iau ceva care costă cel mult şapte."
Extras din cartea – Mesaje din Constelatia Pleiadelor
BARBARA MARCINIAK
www.ingerii-cerului.ro;www.angels-heaven.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu