NUMELE JOCULUI - PARTEA A DOUA

Modul în care vă comportaţi la restaurant este un indicator destul de precis al comportamentului vostru în general. Dacă înţelegeţi asta, vă poate fi de un real ajutor. Când comandaţi ceva, spuneţi pur şi simplu chelnerilor: „Îmi doresc meniul X", având încredere în măiestria bucătarului; sau vă îngrijoraţi ca nu cumva să vă fie servite alte bucate? După ce aţi dat comanda, urmaţi chelnerul la bucătărie gândindu-vă: „Probabil n-or să-mi găsească salata favorită. Nu vor şti să-mi prăjească ceapa după gustul meu şi nici nu-mi vor pune pe platou ciupercile pe care mi le doresc." Nu. Veţi fi convinşi că vi le vor servi aşa cum vă aşteptaţi şi nu vă mai faceţi griji. În momentul în care sunteţi servit, le mulţumiţi. Dacă nu vă convin bucatele, cereţi să vi se aducă aşa cum le doreaţi şi abia apoi vă apucaţi de mâncat.

Cu câtă nonşalanţă divină comandaţi meniul la restaurant. La fel să vă comandaţi şi vieţile. Lămuriţi-vă dorinţele, comandaţi-le şi terminaţi cu toate grijile inutile. Nu agasaţi Spiritul cu tot felul de întrebări, ca să verificaţi dacă a preluat comanda şi nici nu-i daţi indicaţii despre cum să o execute. Voi v-aţi făcut treaba comandând. Aveţi încredere că va veni.

Sunteţi cu toţii produse ale propriilor gânduri. Dacă nu veţi reuşi să mai învăţaţi ceva pe planetă, veţi învăţa totuşi că aşa stau lucrurile în multe realităţi. Gândul este generator de experienţă. Faceţi-vă singuri un cadou şi încredeţi-vă în capacităţile excepţionale, magnifice care vă stau la dispoziţie; eliberaţi-vă de nevoia confirmării unei întregii societăţi. Confirmaţi-vă voi înşivă. Va fi dificil pentru unii. Cum să te aprobi singur când o viaţă întreagă au făcut-o alţii pentru tine?

Cuvintele vă pot conferi putere sau vă pot lipsi de ea. Vrem ca voi să trăiţi în lumină, să fiţi convinşi ca prin gânduri vă articulaţi lumea. Scoateţi din vocabular expresii de genul ar trebui sau a încerca. Dacă ar fi să daţi bani de câte ori spuneţi aceste cuvinte, aţi rămâne datori vânduţi. V-aţi îndatorat profund prin neputinţa voastră. Ar trebui se traduce prin suveranitatea altcuiva la care aţi consimţit să vă supuneţi. Vă reamintim că sunteţi propriii voştri suverani.

Când cineva încearcă să trimită o scrisoare, încearcă să îşi modifice structura. Poate să încerce la nesfârşit. A încerca e diferit de a face. Ori de câte ori folosiţi această sintagmă, nu veţi reuşi nimic, fiindcă încercarea nu-i decât o scuză: „Am încercat. De o mie de ori am încercat." Folosiţi în loc expresii de genul: „Creez. Fac. Manifest. Intenţionez. Realizez." Uitaţi de încercări.

Activarea manifestă a dorinţelor voastre va înrâuri şi celelalte persoane. S-a considerat că totul există în cantităţi limitate şi că numai unora le este dat să facă, sa exprime. Dacă veţi arăta cum depăşiţi legile realităţii, unii vi se vor opune, pentru că or să creadă că le-aţi luat ce le aparţinea de drept şi că nu-şi vor recupera respectivul lucru decât deposedându-vă de el.

Dacă acceptaţi să staţi la coadă, temându-vă să luaţi ceea ce alţii nu au, tocmai fiindcă credeţi că nu este suficient pentru toţi, nu veţi putea înţelege că a accepta infiltrarea principiilor divine în propriul corp şi implantarea lor pe toată faţa Pământului, va fi un exemplu al luminii pentru toţi din jur. Acceptând lumina în corpul vostru deveniţi un bun exemplu pentru toţi. Vrem să vă învăţăm pe toţi secretul acestor vibraţii înalte. Daţi-vă seama că nu există limite.

Întreaga planetă se afla în afara limitelor. Toţi aveţi capacitatea de a conlucra, păstrându-vă în acelaşi timp individualitatea. Oricâte daruri aţi primi din spirit şi din materie, nu vă consideraţi mai norocoşi decât ceilalţi. Mai degrabă, înţelegeţi că aţi putut încorpora mai de timpuriu principiile divine pentru a le arăta şi celorlalţi calea. Le veţi transmite: „Hei, funcţionează! Eu am putut să o duc la bun sfârşit. Şi voi veţi reuşi."

Atâtea ore am petrecut arătându-le că nu au de ce să-şi facă griji dacă se manifestă. Sunteţi toţi speriaţi pentru că aţi fost crescuţi într-o morală care v-a pistonat permanent: „Lucrul asiduu este singurul care merită recompensat. Dacă nu depuneţi efort, nu puteţi atinge desăvârşirea." E obligatoriu să supuneţi analizei ideea de trudă şi originea ei. Gândiţi-vă la părinţi şi la ce credeau ei. Acum, omenirea în cauză trebuie să-şi manifeste o nouă conştiinţă prin care să înveţe cum să facă orice fără cel mai mic efort.

Decât să depuneţi cel mai mic efort, mai bine renunţaţi. Prea multă muncă înseamnă că ceva nu e în regulă. Calea corectă este ca orice aţi face, să vă iasă din prima şi fără cel mai mic efort. Obişnuiţi-vă cu această abordare şi veţi reuşi să schimbaţi percepţia conştientă asupra vieţii. Nu înseamnă că vă deziceţi de responsabilităţi—imaginaţi-vă că e o nouă metodă de a căra, de exemplu, cărămizile.

Am discutat odată despre o stivă de cărămizi cu cineva, întrebându-l: „Cum procedaţi ca să le căraţi?" La care el mi-a răspuns: „Pur şi simplu, le iau una câte una şi le duc unde am nevoie." La rându-ne, l-am sfătuit: „N-ar fi mai uşor dacă angajezi pe cineva să facă treaba în locul tău?"

Dacă asta ar fi meseria voastră, cum vă veţi descurca? Aţi putea zice: „Le iau una câte una şi le car. Personal." Şi totuşi, aţi putea apela la altcineva, care să fadă treaba pentru voi. Tot voi v-aţi ocupa de cărămizi. Aţi face ceea ce trebuie ca să fie cărate. Vă veţi frustra cumva că nu faceţi voi înşivă treaba? Bineînţeles că nu. Acum observaţi diferenţa?

Banii sunt o problemă pentru toţi. Cu toţii credeţi că ştiţi cum să faceţi rost de ei. Cu cât credeţi că doar munca grea e sursă de venit, cu atât veţi trudi mai mult pentru ei. Vi se pare normal să trageţi din greu ca să câştigaţi, altfel consideraţi că sunt bani „murdari." Obişnuiţi-va cu aceste cuvinte, „fără efort", faceţi-le parte din exprimarea zilnică. Gândiţi-vă, „vreau să mi se întâmple cutare lucru fără să depun efort." Asta înseamnă, de fapt să controlaţi realitatea fără să irosiţi energie preţioasă, pe care o puteţi folosi în alte direcţii.

Amintiţi-vă că creaţi realitatea după cum gândiţi. Dacă vi se pare că toate sunt grea de făcut, ce creaţi atunci? Mulţi aţi cinstit, pe parcursul multor existenţe, membri de familie sau oameni de societate pe care i-aţi crezut reprezentanţii unei etici profesionale şi ai unor sisteme de valori. Dar nu v-aţi gândit să puneţi sub semnul întrebării aceste coduri, să vă întrebaţi dacă nu există alternative. Vi se pare că pentru a câştiga bani trebuie consumate energii considerabile, pentru ca patronul să fie impresionat şi sa vă plătească. Nimic mai fals. Cu voia voastră, Spiritul vă va oferi compensaţii nebănuite. De ce nu vi s-a întâmplat până acum? Fiindcă nu i-aţi permis—inconştient, v-aţi împotrivit. Dacă credeţi, realitatea se va schimba.

Starea psihică dă numele jocului. Ţineţi minte: după cum resimţiţi realitatea şi o programaţi, ea vă va răspunde. Vă îmboldim, „Daţi-i drumul! Sfidaţi totul! Faceţi doar ce vă place! Faceţi imposibilul!" Avem încredere în voi. Veţi reuşi să transformaţi lumea indiferent de starea ei.

Dar pentru aceasta trebuie să ştiţi regulile jocului—că sunteţi un produs al gândului, şi tot Universul ascultă de această legitate—şi să vă clarificaţi cum vreţi să fiţi. Aşa veţi fi. Înţelegând, vă veţi remodela trupul, vârsta, imperfecţiunile, totul, întrucât veţi primi motivaţia şi puterea de a renaşte de la voi înşivă.

 Sursa:

Extras din cartea – Mesaje din Constelatia Pleiadelor

BARBARA  MARCINIAK

www.ingerii-cerului.ro;www.angels-heaven.org