Daca perseveram cu acest proces de observare a propriilor
judecati, incepem sa intrebam: “Ce se afla in spatele aceste judecati?” Nu
trece mult timp pana sa intelegem ca judecata noastra nu are legatura cu
celalalt, ci cu noi. Astfel ca o eliberam pe cealalta persoana. Spunem: “Inteleg
ca nu are legatura cu tine ci cu mine”. Daca emit judecata “este urata”, nu
spun nimic despre acea persoana; spun doar ca ”o vad ca fiind urata”. Dintr-un
anumit motiv, trebuie sa o vad ca fiind urata. Am putea spune la fel ca: “ este
geloasa”, insa afirmatia respectiva ar duce tot la propria persoana. Altii o
pot considera frumoasa sau urata, dar asta nu are importanta. Conteaza ceea ce
vad eu. Ceea ce vad spune ceva despre mine.
Cunoasteti afirmatia:” Frumusetea se afla in ochii privitorului”?
Ar putea fi modificata, la fel de simplu si corect, in: “Frumusetea si uratenia
se afla in ochii privitorului”.
Cu alte cuvinte vedem in functie de modul cum ne
percepem pe noi insine, mai exact, “dupa cum consideram ca suntem”.
Judecata- “este urata”, ne spune imediat ca nu ne
simtim egali. Nu ne simtitm bine cu noi insine, atunci cand privim acea
persoana. Dar “a nu ne simti bine cu noi insine” nu spune nimic despre cealalta
persoana; reprezinta propria stare emotionala. Pesemne ca nu suntem constienti ca ne simtim
astfel.
Dar
cand judecam acea persoana, stim ca se intampla ceva cu noi. Iar atunci cand ne asumam judecata, intelegem ca
problema nu este ca “este urata”, ci ca” eu sunt urat sau neatragator”. Aceasta
judecata este adevarata judecata. Este o judecata pe care o fac despre mine
insumi.
Deci, pentru inceput, eliberez acea persoana. Spun: “Stiu ca nu are legatura cu tine ci cu mine”.
Problema nu este ca tu esti urata, ci ca eu gandesc ca sunt urat”.
Cu toate acestea, asumarea judecatii si eliberarea
celeilalte persoane reprezinta doar prima parte a procesului. De indata ce simt
ca problema este a mea, trebuie sa ma eliberez pe mine.
La urma urmei, judecata “sunt urat sau nu sunt
atragator” nu este mai adevarata decat judecata “este urata”. Toate judecatile
sunt neadevarate si nu pot fi justificate. Acest lucru este adevarat atat in
cazul judecatii altora, cat si in al judecatii de sine.
Asadar, asta ma aduce mai aproape de adevar. Nu este
adevarat ca “sunt urat”. Ceea ce este adevarat e ca “ma consider urat” sau “mi-e
teama ca altii ma vor considera urat”. Exista o teama sau un sentiment de
nevrednicie ce se ascunde in spatele judecatii mele.
Prin urmare, ma eliberez si imi transmit compasiune.
Spun: “Vad ca ma tem sau ca ma simt lipsit de valoare. In spatele intregii
judecati a celorlalti si de sine se afla acea frica de a nu fi suficient de bun
si de a fi respins”.
Acum ma apropri de rana mea. In spatele judecatii mele
exista o rana ce are nevoie de vindecare. In spatele durerii si disconfortului
se afla nevoia de iubire si acceptare. Si constientizez ca trebuie sa-mi ofer
iubire, chiar acum. Asta face ca traiectoria judecatii sa ia sfarsit. Imi
anuleaza proiectia propriilor sentimente de nevrednicie asupra celorlalti. In
schimb, ma confrunt cu aceste sentimente direct si aduc iubire partii ranite
din mine.
Aceasta parte ranita poate fi copilasul de cinci ani
care este ranit, pentru ca Tati i-a acordat mai multa atentie surorii sale
decat lui. In general, puteti urmari aceste
sentimente de lipsa de valoare inapoi catre sursa lor si este, adeseori, util
sa identificati de unde vin, astfel incat sa fie intelese si eliberate. Acesta
este scopul lucrarii de vindecare cu copilul launtric.
Deocamdata, parcurgeti cati pasi puteti, dar nu va
grabiti si nu incercati sa va fortati. Daca nu reusiti, decat sa deveniti
constienti de judecatile emise, fara sa va autodepasiti pentru ca le aveti,
acesta este o realizare remarcabila. Ramaneti la acesta portiune a practicii,
deocamdata, si va da roade.
Cu cat deveniti mai priceputi in aplicarea acestei practici,
cu atat veti putea aborda mai usor unii dintre pasii avansati.
Extras din cartea - Puterea
Dragostei –Paul Ferrini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu