Daca priviti la imaginea de ansamblu a lumii in care
traim, va puteti face o idée. Constiinta majoritatii pare ca “doarme” de milenii, sau daca vreti
sa-i spuneti este perimata. Majoritatea deciziilor se iau din creier si
dintr-un puternic sentiment de insingurare ca si cand oamenii in general se percep
separati de totul in jurul lor. Totul pare facut in ciuda legilor cosmice, iar
intunericul pare sa castige mai mult teren in detrimentul luminii care
“negociaza” din rasputeri sa iasa la suprafata.
Intunericul din exterior este de fapt intunericul din
noi insine.
Peste tot se vorbeste despre schimbare. Oamenii
asteapta schimbarea. De unde-o veni oare
aceasta schimbare? Foarte multi, am auzit de anumiti nebuni care au spus ca vor
schimba lumea. Adevarul este ca, in lumea aceasta se impune o mare schimbare.
Am auzit pe toate drumurile ca- “daca vrem schimbare, atunci sa ne schimbam mai
intai pe noi, sa incercam sa largim orizontul de perceptie si de actiune”.
Absolut toate au un inceput, iar daca nebunii
au crezut asa de tare in puterea lor de schimbare a lumii, macar atat putem
aprecia, faptul ca in sinea lor ei cred ca pot schimba lumea. Pare ceva
irealizabil, asa-i?! Pare ca schimbarea lumii aluneca usor inspre mitul lui
Sisif.
Lumea este alcatuita din oamenii, iar daca oamenii
luati individual doresc schimbare, atunci ea se poate infaptui. Problema este
ca schimbarea nu se poate vedea, nu poate prinde viata fara un pic de ajutor
din partea inimii. Constiinta nu se poate expanda fara deschiderea inimii. Omul este o fiinta pur spirituala, inzestrata
cu puterea de a creea, intocmai ca si Creatorul sau. Nu ne ajuta cu nimic sa
stam, pana si simpla respiratie este un act de creatie. Bucuria de a exprima
ceva, vine din adancul sufletului, deoarece, acestuia ii place sa creeze, asta
ii face placere, exact ca atunci cand mananci desertul preferat.
Sigur ati auzit stiri la radio, sigur ati vazut
reportaje cu ce se intampla in acest ACUM pe planeta; toate aceste situatii sunt
rezultatul inactiunii, nepasarii si
inconstientei maxime a omului. De ce am lasat o mana de oameni sa-si bata joc
de planeta? Ne punem aceasta intrebare?! Daca stam sa gandim logic, toate
acestea ne fac co-partasi la situatiile create, la creatia noastra. Iata ca am
experimentat intunericul, care trage dupa el lumina, acea lumina care palpaie
in fiecare constiinta si vrea sa arda cu patos. Somnul constiintei umane a
facut ca toate aceste situatiei extreme sa apara si sa se manifeste cu o asa
amploare.
Ce putem face?
Schimbarea intotdeauna vine de la noi insine si se
poate face doar daca schimbam maniera de a gandi si actiona. Este necesar sa
fim deschisi la orice, sa nu ne punem limite in gandire si sa respectam pe cat
posibil legitatile cosmice. Majoritatea suferintelor si neajunsurilor vin din
neintelegere. Daca am observat ca ceea ce incercam nu da roade, este necesar sa
abordam altfel situatia, pana ce rezultatul va fi cel asteptat. Asadar,
sa nu fim rigizi cand suntem chemati sa schimbam ceva in tot acest imens –“asa
nu” si sa deschidem “usile constiintei” pentru a imbratisa experienta
transformarii uratului si intunericului
in frumusete si respectiv lumina.
Ne trebuie curaj?!
Avem destul curaj! Ia uitati-va la inima voastra cum
bate neincetat! E nevoie de antrenare si o doza de nebunie, asa-i?! J Ideea este
ca putem sa ne schimbam doar amintindu-ne ca suntem Creatori si totul sta la o distanta
de-un gand.
Intotdeauna va exista acea raza care va forma un drum
de lumina si intotdeauna ne va calauzi pasii catre noi insine.
Cristian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu