CONCLUZIA

CONCLUZIA

Suflati voi praful milenar

De pe constiinta voastra nalta,

Priviti cum inima se salta

Din experiente de hoinar.

Pe terra sade-nvatatura

Nebunii, regii si trufasii,

Iar inteleptii-s copilasii

Nu judecati dupa statura

Nu plangeti pe altarul stiintei,

Supus-a karma cazne si necazuri peste voi

Mereu simtiti ca sunteti mici si goi

Si nu vedeti esenta dinauntrul fiintei.

Din sfere nalte-ati coborat

Sa va-nsusiti intelepciunea

Sa fiti iubire, dulce minunea,

De veti descoperi,  ati doborat,

ILUZIA 

A.S.K.