Dupa terminarea unui colocviu la filosofie, profesorul
a pronunţat obişnuitele cuvinte:
- Sunt întrebări?
Un student:
- Profesore am ascultat cu atentie tot ce s-a discutat pana acum, insa nu am inteles un lucru care ar fi semnificaţia vieţii?
Unii dintre cei prezenţi, care se grăbeau să iasă, au râs. Profesorul l-a privit lung pe student, căutând din privire dacă era o întrebare serioasă. A înţeles că era.
- Iţi voi răspunde.
A scos portofelul din buzunarul pantalonilor şi a luat din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Apoi a spus:
- Eram copil în timpul războiului. Intr-o zi, pe stradă, am văzut o oglindă făcută bucăţi. Din ele am păstrat fragmentul cel mai mare. Iată-l. Am început să mă joc şi m-am lăsat încântat de posibilitatea de a dirija lumina reflectată în colţurile întunecate unde soarele nu strălucea niciodată: găuri profunde, crăpături, debarale. Am păstrat mica mea oglindă. Devenind bărbat, am sfârşit prin a înţelege că nu era numai un joc de copil, ci metafora a ceea ce aş fi putut să fac în viaţă.
Şi eu sunt fragmentul unei oglinzi, pe care n-o cunosc în integritatea sa. Cu ceea ce am însă pot să trimit lumina – adevărul, înţelegerea, cunoaşterea, bunătatea, duioşia – în ascunzişurile întunecoase ale inimii oamenilor şi să schimb ceva în cineva.
Poate alte persoane vor vedea şi vor face la fel.
In aceasta constă pentru mine semnificaţia vieţii.
- Sunt întrebări?
Un student:
- Profesore am ascultat cu atentie tot ce s-a discutat pana acum, insa nu am inteles un lucru care ar fi semnificaţia vieţii?
Unii dintre cei prezenţi, care se grăbeau să iasă, au râs. Profesorul l-a privit lung pe student, căutând din privire dacă era o întrebare serioasă. A înţeles că era.
- Iţi voi răspunde.
A scos portofelul din buzunarul pantalonilor şi a luat din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Apoi a spus:
- Eram copil în timpul războiului. Intr-o zi, pe stradă, am văzut o oglindă făcută bucăţi. Din ele am păstrat fragmentul cel mai mare. Iată-l. Am început să mă joc şi m-am lăsat încântat de posibilitatea de a dirija lumina reflectată în colţurile întunecate unde soarele nu strălucea niciodată: găuri profunde, crăpături, debarale. Am păstrat mica mea oglindă. Devenind bărbat, am sfârşit prin a înţelege că nu era numai un joc de copil, ci metafora a ceea ce aş fi putut să fac în viaţă.
Şi eu sunt fragmentul unei oglinzi, pe care n-o cunosc în integritatea sa. Cu ceea ce am însă pot să trimit lumina – adevărul, înţelegerea, cunoaşterea, bunătatea, duioşia – în ascunzişurile întunecoase ale inimii oamenilor şi să schimb ceva în cineva.
Poate alte persoane vor vedea şi vor face la fel.
In aceasta constă pentru mine semnificaţia vieţii.
sursa: autor necunoscut
Preluare: Frecventa-sufletului.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu