NOI SUNTEM LUMINA!!!

NAMASTE!

Dragilor multi dintre voi veti lua lumina in sens simbolic, gandind la ideea de renastere, de prefacere a sufletului vostru in adevarata lumina divina. Foarte adevarat rationamentul, insa, la o analiza mai atenta asupra semnificatiei luminii, putem trage concluzia ca noi insine suntem lumina.

Creatorul aprinde “fitilul sufletului" nostru scaparand din Inima Sa, scantei care aprind focul etern al iubirii care arde, iar noi inchidem ochii, deschidem inima si simtim explozia minunata de energie care ne invaluie si simtim bratele tandre, atentia si gingasia, simtim energia care cuprinde fiecare celula, simtim unirea cu Creatorul(Mama/Tata). Momentul este sublim si nu ai mai dori sa traiesti decat in acesta divina energie, sa te contopesti cu Ea printre stele.

Intreaga Creatie e martora la Atingerea Divinului, este sentimentul pe care cuvintele acestei dimensiuni sunt saracacioase in semnificatii si descrieri concrete. Emotiile isi depasesc tiparele iar inima iti explodeaza de fericire si iubire. Lumina nu mai poate fi privita cu ochi materiali din cauza intensitatii si puritatii sale. Decorul nu mai este acelasi. Viul e plin de viata si frumusetea nu se poate descrie, se simte prin totii porii fiintei. 

Culorile sunt entitati vii care picteza tabloul perceptiei tale, esti in Oceanul Iubirii si zbori dus de Existenta, uitand de tine, uitand ca ai avut vreo forma, curgi in vastitatea universala asemenea apei din izvor, care cutreiera muntii, strecurandu-se printre brazii cei falnici.

Intreaga imagine se roteste intrand prin centrul fruntii tale, cuibarindu-se intr-o idée. Te trezesti si observi ca ai avut o viziune a contopirii cu Divinul. Te privesti in oglinda si observi cat de stralucitor iti este interiorul, atat de stralucitor, ca fata iti radiaza pace, armonie si iubire. Ochii-ti sunt limpezi,blanzi si cuceritori, privirea-ti e candida, cautand semnificatia si dezlegarea misterului lui “a fi”. 

Te-ai trezit din “epopeea” visului si iti doresti sa recreezi la nesfarsit imaginea Unimii.

Vei trece usor peste lumeasca infatisare si vei incerca din profunzimile fiintei sa recreezi armonia, bunatatea, pacea si iubirea Creatorului, atingand cu lumina ta fiecare inima care iti priveste stralucirea. Te vor atinge iar momentul atingerii va deschide magia din ei insisi, se vor recunoaste identitatea.

Vor dori la randul lor sa lumineze si ei si vor vedea in tine modelul, arhietipul de lumina de unde-si vor culege fructele invataturilor spirituale.  

Vei privi in jur si vei observa cum lumina cuprinde fiecare inima si o innoieste, iar stralucirea inimilor va fi orbitoare, unindu-se intr-o inima imensa care va cuprinde constiinta si o va ridica in dimensiunile ceresti, acolo de unde ingerii privesc si ne sustin cu inepuizabila lor iubire. Vei avea sentimentul ca visezi, insa iti vei dea seama ca de acolo vii si ti-ai indeplinit misiunea de iubire.

Misiunea de iubire renaste prin ea insasi, ori de cate ori intunericul ingroapa urmele trecerii ei prin “decorul timpului”. “Metafora renasterii” gaseste de fiecare data sa spuna o poveste la lumina lumanarii, intr-o casa calduroasa, este povestea de lumina a mea si a voastra, iar aceasta este scrisa cu “tocul intelepciunii” pe “hartia vietilor” noastre, in lumina si iubire.

Noi suntem Lumina!

Cristian-Gabriel Voicu