AMINTIREA MARETIEI

Suntem fragili dar totodata vesnici, mereu in cautare de  frumusete si traim cu speranta ca intr-o viata poti cunoaste sau poti atinge maretia identitatii tale. Cu ochii scantaietori, cautam sa fim in orice, sa ne identificam cu tot ce ne aminteste de grandoare, puritate, idealism si lumina. Pornim astfel sa ne regasim prin arta si exprimam frumosul asa cum il intelegem noi. Tot ceea ce facem, gandim, spunem , si cream, va fi mereu o regasire cu noi insine, va fi mereu o amintire care am adus-o cu noi din stele, din departari.  Suntem in cautarea iubirii, dar nu stim asta. Cautam zborul de fiecare data cand privim pasarile pe cer si ceva in interior ne aduce aminte ca prin visele noastre noi suntem mereu cutezatori peste a vazduhului taina. Vantul mereu ne suiera a aripilor lungime, ne inalta si ne coboara, lasand inima sa fie una cu totul, lasand imaginea zborului prin fiecare clipa petrecuta in inaltimi, vie si vibranta de fiecare data cand dorim sa fim una cu infinitul.  Din zborul nostru de sus, noi vedem stralucirea si maretia Creatiei, ne regasim in multiple forme si culori, suntem vii, iar amintirile maretiei noastre erup din fiinta ca niste pasari calatoare care acum invata sa zboare si sa cuprinda cerul. Zborul fara aripi al oamenilor este zborul inimii descatusate, catre iubire, catre constiintele inalte uitate prin ungherele fiintei.  De-a lungul vietilor noastre nu am stiut ca se poate zbura si fara aripi. Inima spunea intotdeauna ca ea poate zbura, ca poate fi oriunde doreste, insa uratenia acestei lumi isi intindea “mainile” murdare pentru a-i frange aripile. Ati pune mereu limite este aidoma cu a rupe de fiecare data cate o bucata din aripile tale si a-ti lasa inima in paragina pe campurile neingrijite ale fiintei tale. Atingerea inimii transforma totul, reda culoarea, profunzimea si frumusetea. In interiorul fiintei tale se gasesc frumuseti nebanuite, aduse cu tine din lumi diafane, din lumi a caror frumusete nici nu poate fi cuprinsa cu aceasta minte. Frumusetea lumilor din care provenim, este vie, orice ai privi este armonie si nu exista teama ca ceva te-ar putea rani in vreun fel. Cu fiecare amintire a lumilor din care provenim, aducem aici acea pace si frumusete, aducem aici armonia, cantecul sufletelor fericite si vibratiile inaltatoare ale naturii noastre divine. Treziti-va. Aduceti acele amintiri la suprafata si vindecati aceste meleaguri, Copii ai Stelelor. Cantecul inimii voastre dainuie in aceste zile de haos, bunatatea voastra si stralucirea din ochii vostrii, hranesc sufletele care s-au uitat pe sine, energia voastra construieste punti catre inimile celorlati, iar atingerea acestor vibratii inalte transforma separarea in unitate. Amintirea a ceea ce suntem este tot ce avem nevoie sa invingem limitele, blocajele si programarile acestei iluzii care pare foarte reala simturilor.

Dragilor, ce va retine in a va exprima intocmai cu libertatea inimii si a simtirilor inalte? Oare credeti ca sunteti uitati de Dumnezeu? Cum ati putea sa fiti uitati de Dumnezeu? Cum ati putea sa fiti uitati de Dumnezeu, cand ingerii va indruma pasii catre lumina si va sulfa mereu la ureche pentru a va aminti ca ati lasat in urma frumusetea pierzandu-va in uitare? Cum ati putea crede ca Dumnezeu v-a lasat balta disperarii, lasandu-va prada intunericului? Dragilor, Dumnezeu este flacara care arde incontinuu in interiorul nostru pentru a na reaminti de lumina din fiecare dintre noi. Oricat am vrea sa stingem acea flacara, ea va dainui pururea.

Deschidem o carte de basme si citim copiilor nostrii din ea, si traim prin ochii lor amintirea caminului nostru de lumina. Este un basm in care spiridusii si zanele aduc farmecul vietii, copii nostrii cred in ele pentru ca ei pastreaza amintirea vie a locurilor mirifice pe care le-au lasat in urma ca si noi, pentru a ne ajuta sa ne reamintim pe cat posibil ca ceea ce inima iti spune ca exista, chiar exista. Nu ati vrea sa traim in realitatea pe care inima noastra o recunoaste? O realitate in care iubirea dainuie. O realitate mai presus de simturi si de orice plasmuire onirica.

Atunci cand cu totii ne amintim de faptul ca reprezentam lumina divina, nimeni si nimic nu se poate pune contra, caci intunericul nu este decat absenta luminii. Constiintei comune i-a lipsit lumina. Este de ajuns ca o singura constiinta sa se trezeasca, pentru a porni trezirea si a celorlalte constiinte. Importanta este prezenta ei vie.

Ridica-te, stergeti praful de pa haine si continua drumul catre maretia ta, aduna cu zambetul pe buze experienta necesara si transforma totul cand atingi. Spulbera orice bariera care te opreste din drumul tau de lumina, treci peste orice blocaj lasandu-ti inima sa construiasca drumul catre ACASA. Fii mereu ceea ce esti, pentru ca in esenta, TU ESTI LUMINA SI IUBIRE!

O fiinta de lumina.